Uneori, o pasiune care începe în copilărie ajunge să-ți schimbe complet viața. Pentru Antonia Ivanciu, totul a pornit de la anime-urile urmărite pe Animax și de la fascinația pentru o lume aflată la mii de kilometri distanță. Ani mai târziu, pasiunea pentru Japonia s-a transformat într-o profesie, dar și în proiecte prin care își dorește să aducă această cultură mai aproape de publicul din România.

Antonia este traducătoare de manga și filme japoneze, dar și cofondatoare și directoare artistică a IZANAGI – Japanese Film Festival. A lucrat la traducerea unor titluri precum „Atacul titanilor”, „Tokyo Ghoul” și „Chi. Viață de pisică”, iar prin proiectele IZANAGI le oferă pasionaților ocazia să descopere Japonia și dincolo de ceea ce văd pe ecrane.

Despre pasiunea care a însoțit-o încă din copilărie, provocările traducerii din japoneză, culisele festivalului IZANAGI, experiențele din Japonia și planurile de viitor, am stat la discuții cu Antonia Ivanciu.

***

ladiscutii.ro: Cine ești și ce ar trebui să știm despre tine?

Antonia Ivanciu, cofondatoare IZANAGI – Japanese Film Festival: Mă numesc Antonia Ivanciu și sunt, înainte de toate, o mare pasionată de Japonia. Am studiat japoneză-engleză la Universitatea din București și încă din facultate am devenit cofondatoare și directoare artistică a IZANAGI – Japanese Film Festival, alături de colegii mei Cosmin Tița și Mălina Coșan. Traduc manga și filme din japoneză, am și predat o vreme la Centrul de Studii Japoneze Angela Hondru, iar în ultimii ani m-am implicat în tot mai multe proiecte de promovare a culturii japoneze în România.

ladiscutii.ro: De unde a început relația ta cu Japonia? Îți amintești primul anime sau primul manga care te-a făcut să simți că vrei să descoperi mai multe despre limba și cultura japoneză?

Antonia Ivanciu: Relația cu Japonia a început în copilărie, undeva prin școala primară, cred, când se difuzau la televizor, pe Animax, anime-uri. Cred că acesta este un traseu destul de familiar pentru mulți pasionați din generația mea. Primul anime care mi-a rămas în minte a fost InuYasha, pe care și acum îl urmăresc odată la câțiva ani. Era o poveste foarte emoționantă despre iubire, aventură și perseverență și, copil fiind, m-a impresionat animația, care era foarte diferită de tot ce vedeam la televizor în vremea aceea.

De acolo a început totul. Fiind pasionată și de limbile străine, am devenit treptat interesată și de japoneză. Mi-am spus că vreau să pot vorbi limba și să ajung măcar o dată în Japonia.

ladiscutii.ro: Ai ajuns să studiezi japoneza, să predai limba, să traduci manga și filme și să lucrezi constant cu cultura japoneză. În ce moment ți-ai dat seama că pasiunea asta poate deveni, de fapt, o profesie?

Antonia Ivanciu: Eu sunt din Vrancea și am făcut liceul în Focșani. În timpul liceului, mi-am zis că dau la facultate la Psihologie, la Filosofie, la Litere, oriunde altundeva, numai la Limbi Străine nu. Nu pentru că nu mi-am dorit, dar nu mă credeam în stare să intru. Auzisem că examenul de admitere ar fi fost foarte dificil. Din fericire, profesorul meu de Logică, văzând cât de pasionată eram de Japonia, m-a îndemnat să mă gândesc mai serios la asta și, în cele din urmă, am ajuns la Limbi Străine și am reușit să obțin și bursă de un an la Hokkaido University. Cred că atunci am realizat că, orice aș face pe viitor, vreau să aibă legătura cu Japonia și japoneza. Am avut norocul să-l întâlnesc pe colegul meu Cosmin, cofondator IZANAGI, care a venit cu propunerea de a face festivalul, astfel pornind totul.

ladiscutii.ro: Cum arată, concret, munca de traducere a unui manga? Primești reguli clare din partea editurii japoneze sau există loc în care traducătorul poate interpreta și poate găsi propria soluție în română?

Antonia Ivanciu: Traducerea de manga presupune mult mai mult decât transpunerea replicilor dintr-o limbă în alta. În primul rând, trebuie înțeles foarte bine contextul: cine sunt personajele, ce relații au între ele, cum vorbesc, ce personalitate au și cum evoluează de-a lungul poveștii. Uneori, o replică aparent banală poate avea un subtext sau o nuanță care se pierde foarte ușor dacă o traduci literal.

Există și anumite indicații editoriale și reguli de care trebuie să ții cont cu privire la terminologie, numele personajelor, titlurile, onomatopeele etc., dar există și foarte multă libertate. Japoneza și româna funcționează foarte diferit, iar o traducere bună nu înseamnă neapărat să păstrezi structura originalului, ci să găsești o formulare care să transmită același sens, aceeași intenție și, pe cât posibil, care să aibă același efect asupra cititorului.

ladiscutii.ro: Ai tradus atât manga, cât și anime și filme pentru cinema. Ce se schimbă în mintea traducătorului atunci când textul trebuie citit într-o bulă de manga față de momentul în care apare câteva secunde pe ecran?

Antonia Ivanciu: Cred că diferența principală este cum gestionezi relația dintre text, spațiu și timpul de citire. În cazul unui volum de manga, ai la dispoziție un spațiu foarte concret, delimitat de dimensiunea bulelor de dialog, care nu sunt construite pentru alfabetul latin, pe orizontală. Trebuie să transmiți cât mai mult din replică, dar fără să încarci inutil textul sau să îl faci dificil de citit.

La subtitrarea filmelor, constrângerile sunt diferite. Ai un timp limitat în care spectatorul trebuie să citească replica, iar traducerea trebuie să se sincronizeze cu imaginea și dialogul. Nu poți cere spectatorului să se oprească din urmărit filmul pentru a citi subtitrarea, deci uneori e nevoie să simplifici foarte mult replicile.

Aș spune că, în ambele cazuri, o traducere bună e mai degrabă cea care nu atrage atenția asupra ei și îl lasă pe cititor sau spectator să se bucure de poveste.

ladiscutii.ro: Cât de important consideri că este rolul Centrului de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru” în promovarea culturii japoneze în România și ce impact crezi că are asupra celor care își doresc să descopere mai multe despre Japonia?

Antonia Ivanciu: Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru” are un rol foarte important în promovarea culturii japoneze în România. Prin cursurile de limba japoneză, de kimono, ikebana și activitățile pe care le organizează, Centrul le oferă celor interesați ocazia de a se apropia de Japonia, de a-i înțelege mai bine limba și cultura și de a descoperi lucruri care depășesc imaginea pe care o avem din produsele media pe care le consumăm.

Am avut și eu ocazia să predau în cadrul Centrului și să văd direct entuziasmul celor care încep să studieze japoneza și cred că impactul se vede și în comunitatea pe care o formează. Pentru mulți, poate fi primul contact real cu limba și cultura japoneză, iar pentru alții poate deveni punctul de plecare către studii, călătorii, colaborări profesionale sau chiar o carieră legată de Japonia. Mi se pare foarte valoros să existe un loc în care pasiunea pentru Japonia să fie încurajată și să poată evolua în timp, iar Centrul „Angela Hondru” contribuie tocmai la acest lucru.

Desigur, echipa Centrului, condusă de Șerban Georgescu, este prezentă și muncește pe brânci pentru toate evenimentele organizate, lucru care se vede în încrederea care le este acordată de toți colaboratorii și de numărul crescând de participanți la cursuri. Pentru noi, la IZANAGI, ei sunt un partener fără de care nu am fi ajuns unde suntem acum și le vom fi mereu recunoscători.

ladiscutii.ro: Ai lucrat cu lumi și public foarte diferite, de la „Chi. Viață de pisică” până la „Atacul titanilor” și „Tokyo Ghoul”. Cât de mult se schimbă felul în care traduci în funcție de vârsta publicului, tonul poveștii și personalitatea autorului?

Antonia Ivanciu: Foarte mult. Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le înveți ca traducător este să nu ai o singură voce. Nu traduci la fel o poveste despre aventurile unui pisoi care descoperă lumea și o poveste complexă sau violentă precum Atacul titanilor ori Tokyo Ghoul.

În primul rând, trebuie să identifici vocea fiecărui personaj și tonul general al poveștii. Într-un manga destinat unui public mai tânăr, de exemplu, limbajul trebuie să fie accesibil și firesc, fără să devină artificial. Într-o poveste mai întunecată, cu teme complexe, ai nevoie de o atenție diferită la registru, la încărcătura emoțională a replicilor.

Contează foarte mult și personalitatea autorului, pentru că fiecare are propriul ritm, propriul umor și propriul mod de a construi dialogul. Cred că e nevoie, în primul rând, să fii familiar cu povestea respectivă, să știi unde se duce, ca să poți apoi să adaptezi totul în română. Contează și experiența de viață, dar și cât de mult citești, urmărești și descoperi, atât în japoneză, cât și în română. Chiar și așa, pentru orice fel de poveste e nevoie de cercetare; pentru Atacul Titanilor am căutat tot ce am putut despre termeni militari și de război.

ladiscutii.ro: Există un manga, un anime sau un autor japonez la care ți-ai dori foarte mult să ajungi să lucrezi și pentru care ai spune imediat „da” dacă ai primi proiectul?

Antonia Ivanciu: Am două autoare în minte: Rumiko Takahashi, creatoarea seriei InuYasha, și Ai Yazawa, autoarea seriei Nana. Mi-ar plăcea enorm să am ocazia să traduc una dintre operele lor. Ar fi un fel de full circle, mai ales în cazul lui InuYasha, cu care a început relația mea cu anime-ul.

ladiscutii.ro: Ai o expresie japoneză preferată sau un cuvânt pe care îl iubești tocmai pentru că nu poate fi tradus perfect în română? Ce spune acel cuvânt despre limba sau cultura japoneză?

Antonia Ivanciu: Expresia aceea ar fi ichi-go ichi-e (一期一会), care s-ar putea traduce aproximativ prin „o singură dată, o singură întâlnire”. Este un concept asociat în special cu ceremonia japoneză a ceaiului și exprimă ideea că fiecare întâlnire dintre oameni este unică și irepetabilă. Chiar dacă ne întâlnim cu aceeași persoană de mai multe ori, momentul respectiv nu se va mai repeta niciodată în exact aceeași formă.

Sunt o fire anxioasă și uneori destul de grăbită, așa că trebuie să-mi reamintesc să fiu prezentă și să mă bucur de ceea ce trăiesc. Expresia asta mă îndeamnă să observ și să prețuiesc momentele frumoase chiar în timp ce se întâmplă. Există în ea și o notă de tristețe, pentru că te face să te gândești la faptul că un anumit moment nu se va mai repeta niciodată în aceeași formă. Dar tocmai această perspectivă dulce-amăruie asupra vieții mi se pare foarte frumoasă și mă regăsesc în ea.

ladiscutii.ro: Ești cofondatoare și directoare artistică a Festivalului IZANAGI. De ce a fost nevoie de un festival dedicat animației japoneze în România și ce ai simțit că lipsea din felul în care era prezentată cultura anime la noi?

Antonia Ivanciu: Ideea a pornit din dorința de a crea un spațiu în care cinematografia japoneză să poată fi descoperită dincolo de titlurile deja cunoscute și de filmele care ajung în mod obișnuit pe platformele de streaming.

La vremea aceea, în 2019, nu puteai vedea deloc anime la cinema în mod regulat. Am simțit că există în România un public curios și interesat de Japonia, dar că lipsește o platformă care să îi ofere acces constant și organizat la o selecție diversă de filme japoneze, iar acesta era un lucru pe care ni l-am dorit și noi.

În același timp, ne-am dorit să contribuim la o perspectivă mai amplă asupra culturii japoneze. Japonia nu înseamnă doar anime, manga și cultura pop, oricât de valoroase și de influente ar fi acestea. Există o cinematografie extraordinar de diversă, de la filme de autor și animație experimentală până la thrillere, drame sociale și producții comerciale. Încercăm prin selecțiile noastre să oferim mai multe perspective asupra Japoniei și animației.

ladiscutii.ro: IZANAGI a pornit ca festival de film, iar astăzi înseamnă și tururi în Japonia, conținut video și o comunitate mult mai mare. Unde vrei să ajungă proiectul în următorii ani?

Antonia Ivanciu: Ne dorim ca IZANAGI să devină mai mult decât un festival care are loc o dată pe an. Vrem să construim o platformă culturală activă pe tot parcursul anului, care să aducă Japonia mai aproape de publicul din România prin film, educație, experiențe culturale și proiecte interdisciplinare.

Festivalul rămâne nucleul proiectului, dar cred că este important să explorăm și alte modalități prin care putem crea conexiuni. Tururile marca IZANAGI TOUR sunt un exemplu foarte bun: ne dorim ca oamenii să nu descopere Japonia doar prin intermediul ecranului, ci să aibă ocazia să o experimenteze direct, să îi cunoască locurile, cultura și oamenii.

Pe termen lung, vrem să extindem comunitatea IZANAGI, să dezvoltăm noi parteneriate și să oferim tot mai multe contexte de întâlnire între cultura japoneză și publicul român. Avem și câteva planuri mai concrete, dar deocamdată lucrăm la ele. Până atunci, invităm publicul să fie cu ochii pe noi pentru anunțuri legate de ediția viitoare de festival și următoarele tururi în Japonia.

Următorul tur, IZANAGI TOUR: NEKO TABI, va avea loc în perioada 23 martie – 3 aprilie 2027 și va avea ca tematică pisicile. Pe lângă obiectivele turistice cunoscute, vom „vâna” locuri cu tematică pisicească, vom petrece o noapte la un templu budist și vom descoperi Japonia din perspective mai puțin obișnuite. Voi fi și de data aceasta ghidul grupului!

Sursa fotografii: Arhiva Antonia Ivanciu