Un loc de muncă poate însemna mult mai mult decât un salariu. Pentru oamenii care au trecut prin violență, dependențe, instituționalizare, dizabilitate sau perioade lungi de instabilitate, munca poate fi primul pas spre independență, încredere și o viață construită din nou de la zero.

De peste 18 ani, Asociația Ateliere Fără Frontiere le oferă persoanelor vulnerabile șansa de a învăța o meserie și de a se pregăti pentru piața muncii. Organizația dezvoltă ateliere de inserție socioprofesională în domenii precum recondiționarea echipamentelor electrice și electronice, croitoria și reciclarea materialelor publicitare, agricultura ecologică și logistica.

În spatele acestei activități se află povești despre oameni considerați cândva „greu angajabili”, care au primit sprijinul necesar pentru a demonstra ce pot. Sunt oameni care nu au nevoie de milă, ci de o ușă deschisă, de stabilitate și de ocazia de a o lua de la capăt.

Am stat la discuții cu Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere, despre prejudecățile care îi țin pe oamenii vulnerabili departe de piața muncii, legătura dintre incluziunea socială și economia circulară, poveștile care au schimbat destine și micile alegeri prin care fiecare dintre noi poate contribui la o societate mai deschisă.

***

ladiscutii.ro: În ultimii ani, discuțiile despre incluziune socială au devenit tot mai prezente în societate, însă pentru multe persoane ele rămân concepte abstracte. Cum ați descrie, pe înțelesul tuturor, misiunea Ateliere Fără Frontiere și problema pe care încercați să o rezolvați în România?

Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere: Ateliere Fără Frontiere își propune să ofere soluții acolo unde, în trecut, au existat doar bariere. Cu toții merităm o viață demnă, prin muncă, dar nu toți avem norocul unui parcurs profesional lin. Misiunea noastră este să oferim o șansă reală persoanelor din medii vulnerabile de a se integra pe piața muncii, de a obține un loc de muncă stabil, independență financiară și, implicit, perspective de viitor, pentru ei, pentru familiile lor și pentru comunitățile din care vin. Când spunem „medii vulnerabile”, vorbim despre realități foarte diferite între ele: oameni care se confruntă cu dependențe, persoane cu cazier judiciar, victime ale traficului de persoane sau ale violenței domestice, persoane cu dizabilități, tineri proveniți din sistemul de protecție al copilului. Și lista, din păcate, poate continua.

Facem asta de peste 18 ani, iar experiența ne-a învățat că aceste persoane nu se confruntă aproape niciodată cu o singură vulnerabilitate, ci cu un cumul de vulnerabilități. În medie, vorbim despre 7 vulnerabilități pe persoană. Iar tocmai de aici pornește complexitatea reală a muncii noastre.

ladiscutii.ro: De-a lungul activității ați lucrat cu oameni care au fost considerați, la un moment dat, „greu angajabili”. Care sunt cele mai mari bariere pe care le întâlnesc acești oameni atunci când încearcă să își refacă viața profesională și personală?

Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere: Cea mai mare barieră sunt prejudecățile cu care se confruntă și care le afectează, în timp, încrederea în propria persoană și în cei din jur. Oamenii cu care lucrăm au povești de viață complexe, care le fac integrarea dificilă încă de la început. Dar atunci când, peste asta, intervin și prejudecățile celorlalți, dificultatea se dublează.

De aceea, programul nostru de integrare socioprofesională nu se oprește la partea de competențe tehnice. Include și etape dedicate consolidării stimei de sine și reconstruirii încrederii, atât în sine, cât și în ceilalți. Fără această bază, orice altă formă de sprijin rămâne fragilă.

ladiscutii.ro: Modelul vostru îmbină integrarea profesională cu economia circulară și protecția mediului. Cum ați ajuns la această formulă și de ce considerați că cele două direcții se completează?

Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere: Cele două direcții s-au întâlnit natural, pentru că ambele pornesc de la aceeași idee: nimic și nimeni nu ar trebui lăsat în urmă. Un echipament electronic stricat poate primi o a doua șansă prin recondiționare, așa cum un om cu un parcurs dificil poate primi o a doua șansă prin muncă.

Atelierele noastre fac, practic, ambele lucruri deodată: transformă deșeuri în resurse și, în același timp, oferă oamenilor un loc unde să învețe o meserie, să capete rutină și încredere în ei. Economia circulară ne aduce, într-un fel, „materia primă” pentru integrare, iar integrarea, la rândul ei, dă sens muncii pe care o facem. Una fără cealaltă ar rămâne doar jumătate din poveste.

ladiscutii.ro: Privind în urmă la cei 18 ani de activitate, există o poveste sau un parcurs al unui beneficiar care v-a confirmat că modelul Ateliere Fără Frontiere chiar schimbă destine?

Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere: Avem mai multe povești de acest fel, pentru că atunci când oamenii chiar își doresc schimbarea, transformările sunt capabile să te miște cu adevărat.

De exemplu, domnul Dumitru, care lucrează în atelierul reDEEE, unde repară echipamente electrice și electronice, trăiește cu o dizabilitate locomotorie și a avut un drum care nu  a fost ușor. De peste un an are, prin propriile puteri, o locuință în chirie, iar munca stabilă i-a dat încrederea că își poate construi singur viața de zi cu zi. Ce mă impresionează cel mai mult la el este că, deși are propriile provocări, e primul care sare în ajutorul vecinilor care nu se pot deplasa singuri. După integrarea socioprofesională a rămas în echipa permanentă a atelierului, iar acum el îi ghidează pe cei nou-veniți în program. Practic a devenit, la rândul lui, sprijin pentru alții. Cred că exact asta înseamnă integrare durabilă: nu doar să primești ajutor, ci să ajungi, la un moment dat, să-l oferi mai departe.

ladiscutii.ro: Aveți mai multe ateliere, de la recondiționarea echipamentelor IT și transformarea materialelor publicitare, până la agricultură ecologică și logistică. Ce rol joacă fiecare dintre ele în procesul de integrare a oamenilor și ce competențe reușesc beneficiarii să dobândească?

Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere: Fiecare atelier e gândit ca o trecere spre piața muncii convențională. În reDEEE, oamenii învață meserii tehnice, diagnoză și recondiționare de echipamente electrice și electronice, competențe pe care mulți angajatori din IT și electronică le caută. În atelierul de upcycling al materialelor publicitare, remesh, beneficiarii învață croitorie , dar și atenția la detaliu și la calitate. În agricultura ecologică, la ferma bio&co, oamenii se reconectează cu munca fizică, învață planificare și disciplina sezonului, lucruri care le fac mult bine celor care au nevoie de rutină și stabilitate. Iar la logiectic se formează competențe organizatorice, de gestiune a stocurilor, lucru în echipă.

Dincolo de meserie, în toate atelierele, oamenii recapătă ceva la fel de important: obișnuința de a se trezi dimineața cu un scop, de a fi parte dintr-o echipă și de a se simți din nou utili.

ladiscutii.ro: În România se vorbește frecvent despre lipsa forței de muncă, dar mai puțin despre persoanele care își doresc să muncească și nu reușesc să intre pe piața muncii. Ce credeți că ar trebui schimbat astfel încât angajatorii și societatea să privească diferit potențialul acestor oameni?

Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere: Cred că primul pas ar fi să privim dincolo de etichetă, spre om. Un cazier judiciar, o dizabilitate sau o perioadă de instabilitate nu spun nimic despre cât de motivat, de punctual sau de dedicat poate fi cineva astăzi.

Am văzut, de nenumărate ori, oameni pe care „hârtiile” nu îi recomandau, dar care s-au dovedit a fi printre cei mai loiali și mai implicați angajați.

Ar fi nevoie de mai multă deschidere din partea angajatorilor, de stimulente reale pentru cei care oferă aceste șanse și de o colaborare mult mai strânsă între autorități și mediul privat, astfel încât să existe un traseu lin și clar spre integrarea pe piața muncii a persoanelor din medii vulnerabile. Nu este vorba de milă, este vorba de a oferi cu adevărat șansa oamenilor să demonstreze ce pot, dacă li se dă ocazia.

ladiscutii.ro: Programul „Dăm Click pe România” a contribuit la dotarea a mii de școli cu calculatoare recondiționate. Ce impact ați observat în comunitățile în care ajung aceste echipamente și ce înseamnă, în 2026, accesul la tehnologie pentru un copil dintr-o zonă vulnerabilă?

Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere: Programul a reușit să echipeze 30% din unitățile de învățământ din România. Mai exact, astăzi sunt peste 700.000 de elevi, profesori și adulți din medii defavorizate care se bucură de cele peste 38.000 de echipamente IT recondiționate în atelierul reDEEE. Iar impactul se vede cel mai bine în poveștile venite din comunități.

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 1 din Marghita ne-a trimis un filmuleț în care copiii ne arătau cum folosesc calculatoarele primite: pentru învățare, materiale educative, aplicații interactive la care înainte nu aveau acces. Cadrele didactice le folosesc și ele, pentru prezentări și planificări săptămânale.

O altă poveste dragă mie este cea a Școlii Bassarabescu din Ploiești, cu care după donarea de echipamente IT, am început să colaborăm pentru diverse ateliere de educație de mediu. Anul acesta au închis cercul: ne-au donat echipamentele vechi ale școlii, pe care nu le mai foloseau, ca noi să le recondiționăm și să le oferim o nouă viață în alte comunități. Și exact asta înseamnă economia circulară pusă în practică.

În 2026, accesul la tehnologie e o condiție de bază pentru educație. Un copil fără calculator sau conexiune la internet pornește deja cu un dezavantaj față de colegii lui din alte zone. Fiecare calculator recondiționat pe care îl trimitem înseamnă, de fapt, o șansă în plus la un viitor mai echitabil.

ladiscutii.ro: În prezent derulați proiecte dedicate tinerilor NEET, femeilor aflate în situații vulnerabile și incluziunii digitale. Care sunt prioritățile Ateliere Fără Frontiere pentru următorii ani și unde vedeți cea mai mare nevoie de intervenție?

Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere: Ne dorim, în primul rând, să construim o colaborare mai strânsă între sectorul de economie socială pe care îl reprezentăm, autorități și mediul privat, astfel încât să existe un traseu lin și clar spre integrarea pe piața muncii a persoanelor din medii vulnerabile. În paralel, vrem să extindem programele dedicate specific diverselor vulnerabilități, cum e cazul tinerilor NEET și al femeilor aflate în situații vulnerabile.

Nevoia e incomparabil mai mare în afara Bucureștiului. De aceea, una dintre prioritățile noastre pentru următorii ani este să ne dezvoltăm activitatea și să ajungem exact acolo unde nevoia de programe de integrare socioprofesională este cea mai acută.

ladiscutii.ro: Dacă ați avea posibilitatea să transmiteți un singur mesaj oamenilor care poate nu au intrat niciodată în contact cu activitatea Ateliere Fără Frontiere, care ar fi acela și de ce considerați că implicarea fiecăruia contează?

Cristina Bîcîilă, directoarea generală a Asociației Ateliere Fără Frontiere: Aș vrea ca lumea să înțeleagă că în spatele etichetei de „greu angajabili” se află tot oameni cărora, la un moment dat, cineva le-a închis o ușă. Și, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi are puterea să fie exact acea `ușă`, fie una care se închide, fie una care se deschide pentru altcineva. Un om nu poate fi redus la cea mai grea etapă din viața lui, iar felul în care alegem să-l tratăm poate fi diferența dintre o șansă ratată și una câștigată.

Nu trebuie să faci parte dintr-o organizație ca a noastră ca să produci schimbarea. Contează felul în care alegi să privești un om cu un trecut dificil. Contează dacă alegi să-i dai o șansă, în loc să-l judeci după ce a fost în trecut, nu după ce este acum. Uneori contează chiar și un lucru mărunt, un obiect de care tu nu mai ai nevoie pe care îl predai unui furnizor care îl recondiționează și donează. Sau, pur și simplu, alegerea de a cumpăra de la organizații care reinvestesc acei bani într-un scop bun.

Schimbarea reală vine din multe alegeri mici, făcute de oameni obișnuiți, în viața de zi cu zi.

Sursa fotografii: Asociația Ateliere Fără Frontiere