De 26 de ani, Tășuleasa Social demonstrează că schimbările mari încep, de cele mai multe ori, cu oameni care aleg să se implice. De la primele campanii de împădurire, într-o perioadă în care voluntariatul era privit cu scepticism, până la proiecte educaționale, intervenții umanitare și Via Transilvanica, traseul care a schimbat modul în care mulți români descoperă țara, organizația a reușit să lase o amprentă vizibilă atât asupra comunităților, cât și asupra felului în care privim implicarea civică.

Cum s-a transformat voluntariatul în toți acești ani? Ce înseamnă să construiești un proiect care trece prin peste 400 de comunități și aduce împreună oameni din toate colțurile lumii? Și care este ingredientul care face ca astfel de inițiative să nu rămână doar niște idei frumoase?

Am stat la discuții cu Alin Ușeriu, omul care a imaginat Via Transilvanica, fondator și președinte al Asociației Tășuleasa Social, despre parcursul organizației, schimbările pe care le-a adus în România, puterea voluntariatului, impactul Via Transilvanica asupra comunităților locale și proiectele care continuă să dea sens ideii de implicare.

***

ladiscutii.ro: Tășuleasa Social a împlinit 26 de ani de activitate. Dacă priviți în urmă la acest parcurs, care considerați că este cea mai importantă schimbare pe care organizația a reușit să o producă în România?

Alin Ușeriu, președinte al Asociației Tășuleasa Social: 26 de ani de activitate reprezintă o maturitate organizațională de care putem să fim mândri. E o istorie deja, de lucruri și proiecte pe care le-am crescut treptat, înca de pe vremea când împreună cu o mână de oameni plantam copaci într-o țară în care voluntariatul era sinonim cu un tip de muncă comunitară, asociată regimului trecut, așa că eram considerați nebuni.

Faptul că acum îmi luați interviu, mă face să cred că nu mai sunt un nebun, dar asta doar pentru că au fost câteva zeci, sute de mii de voluntari pe care Tășuleasa i-a format în 26 de ani. Cred că asta este schimbarea la care am contribuit și noi: să dăm o nouă definiție voluntariatului în România.

Iar din 2018 începând, am pus cap la cap tot ceea ce am reușit să construim împreună și am dezvoltat Via Transilvanica, care este azi cel mai bun ambasador al nostru.

Via Transilvanica a apărut ca rezultat al tuturor experiențelor prin care am trecut ca organizație. Am învățat că natura este protejată cel mai bine atunci când oamenii ajung să o cunoască, să o admire și să îi înțeleagă valoarea. Asta e cu totul diferit de a merge într-o comunitate și a le impune oamenilor niște reguli, fără să-i înțelegi cu adevărat. Am învățat că schimbarea nu se face împotriva comunităților, ci împreună cu ele. Iar toate aceste lecții se regăsesc astăzi în acest proiect.

Dacă în urmă cu două decenii plantam copaci pentru a repara ceea ce se pierdea, astăzi propunem un model prin care oamenii și comunitățile au un motiv real să păstreze natura vie. Via Transilvanica trece prin peste 400 de comunități și demonstrează că patrimoniul natural și cultural poate deveni o resursă pentru dezvoltarea locală. Este, poate, cea mai importantă schimbare de perspectivă la care am contribuit: să arătăm că protejarea naturii și dezvoltarea comunităților nu sunt două obiective diferite, ci fac parte din aceeași poveste.

Cred că aceasta este, până la urmă, moștenirea Tășuleasa Social după 26 de ani, dincolo de proiectele pe care le-am construit sunt oamenii pe care i-am format și convingerea că fiecare dintre noi poate contribui la un o țară în care să-și dorească să trăiască sau, măcar, să lase locurile prin care trece puțin mai bune decât le-a găsit.

Via Maria Theresia. FOTO: Andrei Dăscălescu

ladiscutii.ro: În anul 2000, voluntariatul și implicarea civică erau concepte mult mai puțin cunoscute decât astăzi. Cum a evoluat mentalitatea oamenilor față de voluntariat și cât de mult credeți că a contribuit Tășuleasa Social la această schimbare?

Alin Ușeriu, președinte al Asociației Tășuleasa Social: Cantitativ sunt câteva sute de mii de voluntari, de toate vârstele, pe care Asociația Tășuleasa Social i-a format prin proiectele noastre: Pădurea Pedagogică, împăduriri, Camionul de Crăciun, Maratonul Via Maria Theresia, Școala de Mers pe Munte, Via Transilvanica. Tășu e nava mamă. E organizația, nucleul în jurul căruia am gravitat toți cei care i-am ajuns în orbită. Mă refer aici la cultura organizațională pe care ne-am construit-o, pentru că am avut proiecte cu oameni mulți și diverși, care și-au lăsat amprenta. Fără o cultură organizațională solidă și sănătoasă, nu poți construi sensul. Nu e ceva ce se negociază.

Așa că, la nivel calitativ, aș zice că proiectele noastre au născut valori și misiuni cu sens, în care merită să crezi pe termen lung. Un exemplu este Via Transilvanica, o idee pe care am lansat-o când aveam 18 ani de activitate de ONG, adică eram majori: știam în ce valori credem, aveam experiență și eram mai mulți așezați pe același drum.

Nu știu cât de mult a contribuit Tășu. Cel puțin atât: |______________________________|

Împăduriri. FOTO: Andrei Dăscălescu

ladiscutii.ro: De-a lungul timpului ați construit proiecte diverse, de la împăduriri și tabere educaționale până la intervenții umanitare și Via Transilvanica. Care este criteriul după care decideți că o idee merită transformată într-un proiect al organizației?

Alin Ușeriu, președinte al Asociației Tășuleasa Social: După cum spuneam mai înainte, sensul se construiește în timp. De la bun început am acționat local, acolo unde societatea și natura din jurul nostru aveau probleme. Le-am luat pe rând și uneori, poate chiar împotriva unor valuri de activism, am încercat să facem tot ce putem, cu gândul că s-ar putea sa nu apucăm umbra copacilor pe care îi plantăm.

Când ai o misiune și valori clare și ți-ai antrenat și un anumit tip de reziliență, vedenile se transformă în viziune. E un proces foarte interesant, iar eu unul sunt bucuros în fiecare zi că am acest rol, cel de visător, la Tășuleasa.

Via Transilvanica putea să nu fie umblată de nimeni. Dar nu-i așa. Cărarea a fost așteptată și de români și de străini. Anul trecut am avut peste 120.000 de drumeți pe cale. Unele lucruri țin și de miracole. Miracole calculate.

Via Transilvanica. FOTO: Asociația Tășuleasa Social

ladiscutii.ro: Via Transilvanica este astăzi unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale organizației și a devenit un reper pentru turismul și comunitățile locale din România. Dincolo de traseul în sine, ce schimbări ați observat în localitățile prin care trece și în relația oamenilor cu propriile comunități?

Alin Ușeriu, președinte al Asociației Tășuleasa Social: Eu cred că Via Transilvanica este o cale de acces către identitatea noastră, fie că ești drumeț sau om al locului. E o formă de arheologie personală, tu cu tine însuți, tu cu locurile de unde vii, unde ai crescut, unde trăiești. Am parcurs Via Transilvanica de 3 ori, o dată în 2022 și a doua oară, dus-întors, în 2025. Am observat că oamenii au început să-și dea seama ce au ei mai valoros de oferit: un fel de ospitalitate caldă, dar care presupune că-ți împărtășești viața, așa cum e ea la țară, cu cei care îți calcă pragul, nicidecum vreo formă de spectacol rustic, tip ceremonie. Simt ca oamenii își dau seama că ceea ce pare simplu și indezirabil, e de fapt o comoară a identității noastre. Iar asta e un fel de săpătură culturală.

Și bineînțeles, proiectul are un rol socio-economic foarte clar, oferind o șansă de dezvoltare mediului rural din România. Mă gândesc aici la mici afaceri, producători locali, ospitalieri și multe alte forme adiacente de a face parte din proiect. 

Dar poate cea mai mare schimbare nu contează ca număr de kilometri pe care îi are traseul sau în cel al drumeților, ci în relațiile care se nasc între oamenii de pe cale. Astăzi, comunitățile de pe traseu au început să funcționeze ca o rețea. Se sună între ele, își spun când vin drumeții, recomandă o gazdă mai departe sau un loc unde se poate mânca ori înnopta. A apărut un sentiment de apartenență la ceva mai mare decât satul lor. Îmi amintesc de o doamnă din Criț care își pierduse soțul și care a început să primească drumeți în casă. Mi-a spus că, după mulți ani, simte din nou că are un rost. I-au trecut pragul drumeți din toată lumea, a stat la aceeași masă cu oameni pe care nu și-ar fi imaginat vreodată că îi va întâlni, inclusiv manageri din Statele Unite. Cred că asta face, de fapt, Via Transilvanica… duce oamenii prin România și aduce lumea în satele uneori îmbătrânite și depopulate ale țării. Și, odată cu ea, redă încredere unor oameni care credeau că au fost uitați. Îi face să fie mândri de ograda lor, de zama lor.

Via Transilvanica. FOTO: Vlad Dumitrescu

ladiscutii.ro: În ultimii ani, ați fost implicați atât în proiecte de mediu, cât și în acțiuni umanitare dedicate persoanelor afectate de războiul din Ucraina. Cum reușiți să păstrați echilibrul între intervențiile de urgență și proiectele pe termen lung?

Alin Ușeriu, președinte al Asociației Tășuleasa Social: Tășuleasa Social beneficiază de o infrastructură bine pusă la punct și construită în timp. De aceea e nava mamă.

Campusul nostru de la Piatra Fântânele nu este doar un loc unde poposesc drumeții pe Via Transilvanica, este centrul nostru de comandă. Iar partenerii noștri internaționali cei mai vechi, Die Johanniter Unfall-Hilfe din Germania, sunt o organizație umanitară de la care am învățat foarte multe și încă avem o colaborare foarte strânsă pe mai multe proiecte. Hub-ul umanitar este unul dintre ele, acesta a luat naștere în 2022. Ne-am bucurat că am fost pregătiți ca în situația izbucnirii unui război să putem acționa. De fapt, așa trebuie să fie într-o societate: organizațiile au nevoie de strategii și planuri în situații de criză.

În același timp, cred că intervențiile de urgență trebuie să rămână exact asta: răspunsuri la situații excepționale. Noi ne dorim ca proiectele noastre să fie gândite și dezvoltate pe termen lung. Schimbările de mentalitate, de comportament și de cultură civică nu se produc peste noapte și nici prin acțiuni punctuale. Au nevoie de ani de muncă, de consecvență și de încrederea oamenilor. Dacă privești în urmă la cele mai importante proiecte ale noastre, toate au fost construite în ani buni. Via Transilvanica este poate cel mai bun exemplu: e rezultatul a aproape două decenii în care am învățat cum lucrezi cu oamenii, autoritățile, comunitățile și cu natura. Cred că schimbările care rezistă sunt cele pentru care te pregătești și ai răbdare.

Hub umanitar. FOTO: Asociația Tășuleasa Social

ladiscutii.ro: Tășuleasa Social lucrează frecvent cu elevi, profesori și tineri. Din experiența voastră, ce le lipsește cel mai mult generațiilor tinere pentru a deveni mai implicate în viața comunităților din care fac parte?

Alin Ușeriu, președinte al Asociației Tășuleasa Social: Oamenii mari trebuie să aibă încredere în oamenii mici, să le dea o misiune în care să creadă și mijloacele să acționeze.

Și o lecție personală: mă gândeam în timpul ultimei mele călătorii pe Via Transilvanica că aș fi dat orice să am o astfel de experiență ca tânăr. Așa că, eu cred că merită să susținem tinerii să pornească pe un traseu de lungă distanță și iată, în România au o Via Transilvanica. Și o organizație precum Tășuleasa Social.

Camionul de Crăciun. FOTO: Andrei Dăscălescu

ladiscutii.ro: Dacă un om care nu a făcut niciodată voluntariat v-ar întreba de ce ar trebui să își ofere timpul pentru o cauză în care crede, ce i-ați răspunde din experiența acumulată în acești 26 de ani?

Alin Ușeriu, președinte al Asociației Tășuleasa Social: Pentru bucurie!