Spectacolul de dans contemporan „ÎnTrecere” pornește de la o temă complexă pe care o transpune într-un limbaj coregrafic direct, puternic fizic: corpul dus la limită și momentul în care acumularea experiențelor cotidiene conduce către epuizare. Din acest punct, spectacolul construiește un contrast clar, urmărind o trecere către un spațiu în care mișcarea se transformă radical, devenind mai ușoară, aerată, ca o formă de desprindere.

Creat de Sofia Sitaru-Onofrei și produs de UNATC, spectacolul îi reunește pe scenă, alături de autoare, pe Cătălina Ionescu, George Pleșca, Daria Cristea, Bianca Ardeleanu și Teodora Tudose, într-un univers construit împreună cu Daniel Stănciucu (sound design), Filip Stoica (light design), Ștefan Săcuicu / Tony Macpela (video design), Alberto Ursache (scenografie și costume) și Anca Stoica (consultant artistic), fiind distribuit de ARFA.

Spectacolul nu oferă interpretări explicite, ci propune stări și situații scenice care invită la o „lectură” personală. „ÎnTrecere” are loc pe 15 iunie, de la ora 18:30, la Sala Mică a Teatrul Național București.

Despre toate acestea și despre întregul proces din spatele creației am stat la discuții cu Sofia Sitaru-Onofrei.

***

ladiscutii.ro: Pentru cei care te descoperă acum, cine ești dincolo de titlurile de coregraf și dansator și care sunt reperele care ți-au definit până acum parcursul artistic? 

Sofia Sitaru-Onofrei: Dincolo de titlurile de coregraf și dansator, sunt un om profund curios, aflat într-o continuă căutare artistică și umană. Cred că dansul a fost pentru mine nu doar o profesie, ci și o modalitate de a înțelege lumea, emoțiile și relațiile dintre oameni. Parcursul meu a fost definit de întâlnirile cu artiști și mentori care m-au inspirat, atât naționali, cât și internaționali, de provocările care m-au scos din zona de confort și de dorința constantă de a evolua. Fiecare proiect, fiecare scenă și fiecare colaborare au contribuit la formarea identității mele artistice. Astăzi, ceea ce mă motivează cel mai mult este posibilitatea de a crea experiențe care provoacă reflecție și emoție, transformând mișcarea într-un limbaj universal prin care oamenii se pot regăsi. 

ladiscutii.ro: Cum s-a născut ideea acestui spectacol și care a fost momentul în care ai simțit că trebuie să o transformi într-un proiect de dans contemporan? 

Sofia Sitaru-Onofrei: Ideea spectacolului s-a născut după o perioadă mai îndelungată din viața mea care m-a consumat foarte tare, fizic, psihic, am trecut prin niște schimbări majore asupra cărora nu am avut control, ci doar mi s-au întâmplat, și a trebuit să mă adaptez la ele, iar cum am știut mai bine să le diger, a fost prin artă și prin corp. Cumva spectacolul a cerut să fie creat de la sine. A fost o perioadă de un an care a debutat cu revenirea mea în România, după 2 ani de locuit în străinătate în care mi-am clădit pe propriile forțe o nouă viață din toate punctele de vedere. Eu îmi doream să rămân foarte tare, pentru că îmi vedeam întreg viitorul acolo, dar pentru că statul nu mi-a prelungit viza, am fost nevoită să abandonez absolut tot și să mă întorc din nou în punctul 0, de unde am plecat. Apoi a urmat readaptarea la sistemul de dans destul de precar din România și refacerea vieții pe care o lăsasem aici. În același an, câteva luni mai târziu, bunica mi-a devenit înger păzitor și cred că acest eveniment a provocat în mine decizia de „a da totul afară” (hint hint din spectacol) prin ceea ce știam eu mai bine să fac, adică prin dans. 

ladiscutii.ro: În spectacolul ÎnTrecere, abordezi un subiect profund și încărcat simbolic. Cum ai ales să traduci scenic această temă și ce te-a interesat cel mai mult în felul în care se reflectă ea în mișcări? 

Sofia Sitaru-Onofrei: Cred că pentru mine, trecerea de la lumea în care trăim la Lumea de Apoi ca o cauză a consumului fizic și psihic ce ne aduce până la epuizare a fost tema principală și cea mai importantă în jurul căreia am construit spectacolul. Am știut de la început că doream ca această trecere să fie un moment cu greutate în spectacol, în care tot universul construit până atunci să se dizolve și să apară, în contrast, Viața de Apoi, ca o eliberare totală. În prima parte a spectacolului m-a interesat găsirea unor calități de mișcare care să transmită trăirile interioare, să aduc corpul chiar într-o stare de epuizare reală. Consumul l-am transpus prin mișcări ce se acumulează, ce sunt repetitive, al căror ritm și intensitate cresc constant, găsim multe accente și schimbări bruște de direcție. În partea a doua, mișcările ce definesc Viața de Apoi au o calitate de mișcare ce surprinde eliberarea de constrângerile corporale, sunt mișcări aerate, cu linii lungi ale membrelor care par să nu se mai termine. Ca și coregraf, cred că sunt cea mai mândră de „găselnița” pe care am pus-o în scenă pentru a crea tranziția dintre cele două lumi. Am fost destul de curajoasă să-mi doresc să schimb în timpul spectacolului, în fața tuturor, covorul de scenă de pe culoarea negru pe culoarea alb, dar n-aș vrea să stric surpriza din spectacol, așa că vă las să vedeți cu ochii voștri cum facem asta! 

ladiscutii.ro: Există o întrebare sau o neliniște personală care te-a însoțit pe parcursul procesului de creație și care a influențat direcția spectacolului? 

Sofia Sitaru-Onofrei: Consider că o întrebare care a apărut destul de devreme în procesul creativ a fost cum să fac acest spectacol să nu devină prea personal? Cum să aduc publicul și interpreții să se regăsească în el, să fie relevant pentru o paletă mai largă de oameni, dar în același timp să introduc evenimentele care m-au marcat pe mine personal? Odată cu cercetarea alături de interpreți, mi-am dat seama că, într-o formă sau alta, fiecare se confruntă cu epuizarea sau cu o pierdere din viața lor, așa că, luând poveștile fiecăruia, am ajuns la niște puncte comune în care toată lumea s-a regăsit, iar de acolo am început să generăm materialul coregrafic și dramaturgic. 

ladiscutii.ro: Dansul are capacitatea de a transmite emoții fără cuvinte. Ce tip de experiență ai vrea să trăiască spectatorii atunci când ies din sală? 

Sofia Sitaru-Onofrei: Cred cu tărie că acest spectacol are puterea de a pune o oglindă în fața spectatorilor și de a le aminti că trecerea timpului nu iartă pe nimeni. De multe ori, suntem atât de preocupați să alergăm după obiective efemere, încât uităm să ne bucurăm de momentele cu adevărat importante ale vieții. Mi-aș dori ca publicul să plece din sală reflectând la propriile priorități și la felul în care își trăiește timpul. Dacă reușim să conștientizăm valoarea prezentului și a lucrurilor care ne împlinesc cu adevărat, atunci spectacolul și-a atins scopul. Iar din experiențele anterioare, am observat că oamenii ies din sală cu un sentiment de eliberare, de emoție, și cred că un spectacol reușit e un spectacol care te atinge. 

ladiscutii.ro: Ce le-ai spune celor care nu merg în mod obișnuit la spectacole de dans contemporan pentru a-i convinge să ofere o șansă acestei experiențe? 

Sofia Sitaru-Onofrei: Eu le-aș spune să aibă încredere că vor înțelege ce se întâmplă în scenă, chiar dacă mesajul este transmis prin intermediul corpului și nu al cuvintelor. Cred că spectacolele de dans contemporan au o magie aparte de a te introduce și a te cufunda într-un alt univers, în care poate în primele minute nu știi despre ce este vorba, dar la un moment dat totul capătă sens. Dar nu capătă sens neapărat în minte, ci în suflet, iar această experiență nu are nevoie de traducere prin cuvinte. Este o experiență totală, care te încarcă din interior și pleci din sala de spectacol având o altă încărcătură energetică!