Există spectacole care nu se lasă prinse ușor într-o singură categorie, iar „România Reginelor” e unul dintre ele. E mai degrabă o întâlnire între lumi: jurnalul Reginei Maria, poeziile Reginei Elisabeta (Carmen Sylva), muzică contemporană, dans și o energie feminină care se construiește în fața publicului. Un performance în care întrebarea „ce înseamnă, de fapt, o regină?” nu primește un singur răspuns, ci se transformă într-un dialog între emoție, memorie și prezent.
Pe 12 iunie, de la ora 19:00, la Centrul Cultural Armean, ARFA propune o seară de introspecție și (re)descoperire a unui imaginar regal care nu are nimic rigid sau prăfuit, ci dimpotrivă – e viu, vulnerabil și uman. Din distribuție fac parte Andreea Aron, Andreea Ghiță, Naomi Guttman, Irina Ioanițescu, Irina Munteanu și Andreea Roxana Neagu, fiecare aducând propria sensibilitate și propriul filtru asupra textelor regale, iar atmosfera sonoră este construită de compozitoarele Carmen Cârneci, Laura Manolache, Oana Vardianu și Mihaela Vosganian, ale căror lucrări dau respirație și ritm întregului demers.
Intrarea este liberă, iar publicul este invitat nu numai la spectacol, ci și la un moment de socializare după, într-o atmosferă relaxată, cu un „touch regal” și ceai, alături de creatoarele proiectului și de ambasadoarea ARFA și producătoarea spectacolului, Armine Vosganian.
Am stat la discuții cu Irina Munteanu despre „România Reginelor”, despre felul în care se construiește acest univers artistic și despre ce mai înseamnă astăzi arhetipul feminin regal, dincolo de istorie și mit.

***
ladiscutii.ro: Cum te-ai prezenta unei persoane care nu te cunoaște deloc, dincolo de roluri, proiecte și contexte artistice – cine ești tu, ca om, și ce ți se pare important ca publicul să înțeleagă despre tine din prima interacțiune?
Irina Munteanu: Sper și cred că omul care sunt se reflectă și în proiectele mele. Sunt actriță, dramaturgă, scenaristă și membră ARFA (Asociația Română a Femeilor în Artă), dar și un om care caută armonie, echilibru și bucurie în tot ce face. Și un sens mai profund, o conexiune cu energia creatoare universală. Sper să-mi păstrez mereu spiritul ludic, umorul, dorința de a juca și de a mă juca. Și optimismul pe care mi l-a insuflat dintotdeauna familia mea (în special mama mea).
Faptul că am avut ocazia să trăiesc, să studiez și să lucrez în Ungaria, Spania și Anglia și-a pus amprenta asupra formării mele. M-a ajutat să privesc orice situație din mai multe perspective, „să merg în pantofii altuia”, cum zic englezii, să mă adaptez mediilor diferite. În același timp, trăind în străinătate, m-am cunoscut mai bine ca om și artist. Anumite teme (precum migrația, libertatea sau complexitatea spiritului feminin) sunt recurente în ceea ce scriu sau joc. Prefer dramediile, fiindcă și în viață există un echilibru între dramă și comedie, între tristețe și bucurie, între întuneric și lumină. Am revenit cumva la echilibru, se pare că devine și el o temă.
Anul acesta, astrele s-au aliniat: am cunoscut-o pe regizoarea și actrița Armine Vosganian și m-am înscris în ARFA. Am descoperit o comunitate de artiste generoase și efervescente care împărtășesc valori comune. Împreună putem să creăm proiecte interdisciplinare și spații în care femeile să se regăsească.

ladiscutii.ro: În spectacolul „România Reginelor”, ce v-a atras cel mai mult în ideea de a lucra cu textele din jurnalul Reginei Maria și poeziile Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) și ce credeți că se dezvăluie nou despre figura „reginei” prin acest dialog artistic dintre proză, poezie, muzică și dans?
Irina Munteanu: Ne-am dorit să surprindem esența arhetipului reginei, cu valori ca demnitate, responsabilitate și empatie. Și ne-am propus să dezvăluim cât mai multe laturi ale autoarelor: spirite libere, artiste sensibile și altruiste, mame și femei-lider. Am pătruns împreună în universul lor, uneori feeric, alteori marcat de experiența războiului.
Diferite ca temperament, ambele regine au fost creatoare și vizionare, două femei înaintea vremurilor lor. Curajoasă și voluntară, Regina Maria s-a implicat activ pe front și ca infirmieră în timpul războiului și în eforturile diplomatice în Pacea de la Paris. I-a susținut pe cei din jur cu energia ei debordantă. Regina Elisabeta a fost o artistă complexă, muziciană și scriitoare, sensibilă și idealistă. A avut inițiative de sprijin a artiștilor români și a artei populare, fiind o adevărată mecena. Cele două au avut ca lucruri în comun: generozitatea, iubirea profundă de natură și oameni, înclinația către scris și conștiința unei responsabilități sociale.
Și noi, actrițele și artistele care dăm viață scrierilor reginelor, suntem diferite, ceea ce conferă nuanțe și bogăție întregului proiect. Am avut libertatea să ne alegem pasajele care ne-au atins: paragrafele de proză sau poeziile. Spre exemplu, Naomi Guttman, care are o legătură specială cu marea, a aprofundat fragmentul despre Constanța. Roxana Neagu a selectat un pasaj sensibil despre copii și flori, pe structura ei. Cred că, pentru fiecare, textul selectat a fost ca o mănușă albă.
Am reușit, într-un timp relativ scurt, să ne armonizăm și să combinăm proza, poezia, muzica și mișcarea într-un performance care curge în mod firesc. Și care vorbește mult despre natură, ca mediu înconjurător, dar și cea umană. Ne-a susținut și muzica contemporană, piesele fiind creații ale compozitoarelor ARFA. Și bineînțeles, privirea de ansamblu a producătoarei a intervenit în momentele-cheie. Sperăm că proiectul va avea o viață lungă și un public cât mai larg.

ladiscutii.ro: Cât de mult crezi că mai rezonează astăzi publicul cu ideea de arhetipuri feminine puternice și ce poate aduce un astfel de subiect în raport cu prezentul nostru, atât de fragmentat?
Irina Munteanu: Chiar dacă în era tehnologiei și AI-ului arhetipul reginei poate fi considerat desuet, cred că e actual. De fapt, valorile lui sunt perene. În ultima vreme, în dezvoltarea personală, tot mai mulți dintre noi încercăm să exersăm empatia și compasiunea.
Mai mult, există multiple aspecte în care publicul se poate regăsi sau din care se poate inspira: atitudinea dârză și încrezătoare a reginei Maria în momente de criză. Sau boemia și romantismul Reginei Elisabeta. Descrierile vii ale naturii splendide din România sau ale unor orașe pe care oricine le-a vizitat. Atmosfera și muzica în sine (atât accentele live, cu instrumente, cât și cea înregistrată).
Noi, femeile, ne folosim din ce în ce mai mult vocea, energia creatoare și autoritatea în societatea de azi. Este un proces care durează, fiindcă orice schimbare reală se petrece în timp. Cred că acest proiect, care se aliniază cu misiunea ARFA de promovare și valorificare a artistelor din România, are o expresie atemporală. Vocile celor două regine pot fi percepute ca vocile femeilor din toate timpurile care aspiră la o lume în care energia inimii primează.

ladiscutii.ro: Dacă ar fi să inviți pe cineva care nu știe nimic despre acest tip de demers artistic, ce i-ai spune ca să-l faci curios să vină, fără să-i explici, de fapt, despre ce va fi vorba?
Irina Munteanu: Să vină pentru a se simți regină pentru o oră.
Să vină pentru a-și aminti ce înseamnă să se contopească cu natura.
Să vină pentru a descoperi că trecutul nu e doar o filă prăfuită, ci are bunul (sau prostul) obicei de a reveni în actualitate.
Să vină doar din curiozitatea de a afla despre ce scriau două regine cu peste un secol în urmă.
Să vină dacă dorește să-și coboare mintea în inimă.
Să vină pentru a descoperi un spațiu încărcat de farmec și povești.
Să vină pentru a se încărca cu emoție (pozitivă, credem noi).

