Pe o scenă unde petrecerile par să apară peste noapte, Dystopix e genul de proiect care crește organic, din pasiune reală pentru muzică electronică. Pornit dintr-un anturaj de prieteni uniți de aceleași vibe-uri, conceptul a prins contur rapid și a ajuns să fie recunoscut pentru atmosfera pe care o creează, nu doar pentru line-up.

Dincolo de lumini, decoruri și bass, povestea lor e despre ambiție, încercări, improvizație și multă muncă nevăzută. Influențele din afară, ideile nebune și dorința de a face fiecare eveniment diferit au devenit ingredientele principale care definesc identitatea Dystopix.

Am stat la discuții cu Mircea Taher de la Dystopix despre organizarea de evenimente, începuturile proiectului, provocările din culise, lecțiile învățate pe parcurs și ce înseamnă, de fapt, să construiești un eveniment care rămâne în mintea oamenilor.

***

ladiscutii.ro: Cine ești și ce ar trebui să știm despre tine?

Mircea Taher: O să încep cu un detaliu important: nu sunt doar eu în acest proiect. Numele meu este Taher Mircea, am 22 de ani și mă ocup cu organizarea de evenimente la Automatica SA. Ca studii, sunt în anul 2 la Marketing, la Universitatea Româno-Americană.

Partenerul meu nu este prezent astăzi, altfel l-aș fi implicat și pe el în discuție. Numele lui este Oancea Andrei și lucrează ca producer în publicitate, se ocupă de majoritatea producțiilor publicitare care apar la televizor. Overall, cam tot ce vezi la TV în materie de publicitate este realizat, în mare parte, de el.

Sunt o fire ambițioasă, cu intenții bune, care încearcă să facă lucrurile corect. Am o dorință puternică să make myself worth in life și să las ceva în urmă. La fel și partenerul meu. Amândoi avem aceste aspirații mari. Când am început Dystopix, nu l-am început doar pentru mine, m-am axat pe dorința de a construi ceva care să conteze.

ladiscutii.ro: Cum ai început să organizezi evenimente?

Mircea Taher: Dorința a venit natural, pentru că merg la rave-uri de mult timp, am crescut în această zonă. Am petrecut un an în Olanda, la studii, unde am trăit scena de rave de acolo cu adevărat. Partenerul meu a fost în Ibiza. Amândoi am văzut cum arată lucrurile în afară și, când ne-am uitat la scena din România și la felul în care sunt tratați artiștii, am realizat că există loc de mai bine.

Nu am pornit cu revoluția în cap. La început voiam doar să fac evenimente. Ba chiar, inițial, voiam să fiu DJ. Am încercat, dar nu a funcționat cum mă așteptam, m-am lovit de realitatea că, dacă ești la început, nu prea te bagă nimeni în seamă. Și atunci, puțin out of spite, am decis să devin organizator.

Totul a pornit dintr-un grup de prieteni. Eram într-un anturaj de rave, mergeam împreună la evenimente, ne-am legat under a common theme: muzica. La un moment dat am spus că vreau să fac evenimente. Ei au fost baza, fără ei probabil nu începeam nimic.

Legat de nume, cred că e important să spun cum a apărut Dystopix. La început ne numeam Best Odyssey. La un moment dat ne-am dat seama că sună foarte generic, very ChatGPT, so it didn’t work. Nu avea personalitate. Așa că am făcut brainstorming cu toată echipa.

Olivia și Denisa desenau pe un carnețel. Denisa nu mai e în echipă acum, dar o respect mult pentru contribuția ei de la început. La un moment dat, au spus: „Mircea, avem o idee”. Eu eram deja stresat, pentru că nu găseam nimic convingător.

Și au spus: Dystopix.

Acolo s-a făcut click. Instant. Am știut că asta e. Se lega perfect cu tot. Avem și motto-ul în bio: ignore the system, feel the beat.

Pentru mine, Dystopix înseamnă să vezi frumosul în urât. Să iei ideea de „distopic”, care în mod normal înseamnă ceva sumbru, și să o întorci. Să creezi un spațiu în care, indiferent cine ești, mic, mare, gay, trans, nu contează, să te simți bine. Nu ne pasă cine ești. Doar feel good, feel the beat. Asta e Dystopix.

Meritul pentru nume le aparține Oliviei și Denisei. Chiar dacă Denisa nu mai e în echipă, respectul rămâne.

ladiscutii.ro: V-ați confruntat cu ceva pe parcurs?

Mircea Taher: Cluburile și locațiile sunt, sincer, una dintre cele mai mari provocări. Sunt foarte puține spații care îți permit să începi decent, ca organizator nou. Majoritatea patronilor sunt focusați strict pe profit, nu există prea multă dorință de a risca sau de a construi ceva diferit. Ori plătești foarte mult, ori trebuie să ai relații. Noi, la început, nu aveam relații. Aveam doar dorință și puțin noroc.

Norocul a venit când am întâlnit un alt grup de oameni care voiau să-și deschidă o locație și erau și ei la început. Am decis să încercăm împreună și așa am reușit să pornim.

Problema locațiilor nu a dispărut însă. It’s an ongoing thing. Până nu găsim o hală industrială sau un spațiu care să ne permită libertate totală, va exista mereu un compromis undeva. Realist vorbind, aceasta rămâne una dintre cele mai mari lupte în tot procesul.

ladiscutii.ro: Ce v-ați propus la început? Ce ați reușit?

Mircea Taher: La început am vrut doar să facem evenimente care să prindă. Atât. Fără business plan, fără strategie elaborată, fără o ideologie în spate. Doar să iasă bine și să vină lumea. Am început la 20 de ani și, în doi ani, s-au schimbat foarte multe.

La început era simplu: hai să facem un party care să meargă. Acum nu mai e suficient. Acum idealul nostru este să construim ceva mult mai interactiv și mai bine gândit. Vrem ca fiecare eveniment să fie din ce în ce mai tailored pentru experiența omului, nu doar muzică. Vrem să simți că intri într-un univers, că există ceva diferit de fiecare dată. Un element nou, o energie nouă, un detaliu care face experiența mai personală și mai memorabilă.

ladiscutii.ro: E ceva ce nu v-a reușit din asta?

Mircea Taher: Momentan, pe partea de decoruri și interactiv, nu pot să zic că am avut ceva care să nu ne iasă. Când ne-am pus ceva în cap, am făcut să se întâmple.

Singura limitare reală este dimensiunea echipei. Nu suntem atât de mulți cât ne-am dori. Nu avem mereu suficienți voluntari pentru decor, montaj, detalii, să putem face și aia, și aia, și încă trei lucruri în plus în același timp.

Problema nu e că nu ne ies ideile. Problema e că încă nu am reușit să le ducem la full scale, la nivelul exact la care le vedem noi în cap, raportat la dorința și viziunea pe care o avem. Acolo încă lucrăm.

ladiscutii.ro: Cum credeți că ați folosit experiența internațională în România? V-a ajutat?

Mircea Taher: Da, în special pe partea de decor, lasere, lumini și efecte, să se vadă la un nivel mai ridicat. Din păcate, nu mereu ai această libertate, pentru că nu toate cluburile permit echipamente complexe și există și limitări structurale.

Ne descurcăm cu ce avem. În Olanda și în Ibiza totul e very much bazat pe experiență, vezi DJ-ul că se mișcă, vezi lasere, vezi fum. Cam asta vrem să aducem și noi: să plusăm pe partea de experiență unică.

Partea interactivă am băgat-o noi de la noi, a fost our own thing. La multe evenimente rave, oamenii vin, beau și atât. Eu m-am gândit că dacă pui ceva în plus, schimbi cu totul percepția.

Asociatul meu a văzut în Ibiza decoruri minunate. Eu, în Olanda, la un eveniment obișnuit de sâmbătă, am văzut o tematică de pădure, plante artificiale care atârnau din tavan, copăcei, totul gândit. M-a uimit. Eram wow, what the fuck, pentru un random Saturday event au construit tot acel univers.

Și atunci am zis: asta trebuie să aducem și în România. People deserve this. O tematică bine pusă la punct schimbă complet experiența.

ladiscutii.ro: La petrecerile voastre, artiștii au abordat multe genuri muzicale. Poți face o trecere în revistă a ce s-a auzit până acum la evenimentele voastre?

Mircea Taher: La evenimentele noastre s-a auzit în felul următor: dubstep, Drum&Bass, Belgian Jump Up, neurofunk, tek, psytrance și hard techno.

ladiscutii.ro: Ce artiști sunt reprezentativi pentru evenimentele voastre și cu cine ați lucrat cel mai bine?

Mircea Taher: Dystopix are, pe lângă colaboratori externi, DJ proprii care fac parte din echipă. Îi menționez pe cei prezenți în acest moment: Erth, Paura, Kolosu, Pasha, Golem și Iosiph Kruz. Un artist cu care colaborăm, fără să fie parte din Dystopix, este La Lune, el este mai mult producer decât DJ, motiv pentru care nu îl veți vedea foarte des pe scenă.

Cea mai reușită colaborare externă a fost cu Grvywrld, unul dintre puținii DJ care se aliniază cu ideologiile Dystopix și cu intenția de a face ceva cu adevărat aparte.

ladiscutii.ro: Care sunt cele mai frumoase momente de care îți amintești de la petrecerile voastre?

Mircea Taher: Sunt două momente care se remarcă în mod special.

Primul a fost când am făcut prima oară sold out, la Nether, cu 250 de oameni în club. Coada ieșea din gang și ajungea în stradă. Nu mai aveam locuri disponibile, i-aș fi primit cu tot dragul, dar fizic nu mai era posibil. Nu mai puteam ajunge nici în backstage, atât de aglomerat era.

Al doilea a fost la Forge, de Valentine’s Day 2026, unde am dublat numărul, ajungând la 500 de oameni. A fost momentul în care am realizat că ce construim noi chiar prinde și crește.

Ambele au fost peak moment pentru mine.

ladiscutii.ro: În oglindă cu asta, care sunt cele mai nasoale momente de care-ți amintești de la evenimente?

Mircea Taher: S-a întâmplat la ultimul eveniment de anul trecut. Ținând cont că organizăm o dată la două luni, pentru că proiectul e complex și ne ia timp, acel ultim eveniment a avut o energie ciudată de la bun început.

Din primele zece minute, un participant s-a intoxicat sever și a trebuit să fie dus la spital. Au urmat și alte incidente, persoane agresive, inclusiv unii care au încercat să intre fără bilet și au devenit violenți. Toate acestea s-au petrecut în aceeași seară. Până atunci, niciunul dintre evenimentele Dystopix nu avusese astfel de probleme, totul decursese 10/10.

Acel eveniment, Neon Light, a fost primul cu decor și tematică completă, flori, lasere, atmosferă frumoasă. Dar publicul din seara respectivă a fost foarte diferit față de ce eram obișnuiți. Au fost 177 de persoane, un număr decent, însă energia nu a fost cea dorită.

Nu pot să comentez prea mult pe anumite teme, dar pot spune că seara respectivă a fost o excepție. Noi am făcut tot posibilul să asigurăm siguranța și să menținem evenimentul în parametri normali. Bătăi propriu-zise nu au existat, au fost niște scuffles, maxim atât.

Nu știu care a fost faza cu seara aia. A fost o seară. Atât.

ladiscutii.ro: Ce alte echipe care organizează evenimente în București apreciezi?

Mircea Taher: O să încep cu EnKore Hard: Rave. Dalek ne-a ajutat enorm în creșterea Dystopix și ajutorul lui o să fie forever remembered.

Apoi, Grayzone nu e neapărat o echipă, e mai mult o umbrelă, dar sunt oameni serioși, cu care poți colabora fără nicio problemă. Îi apreciez mult.

Alpha Spectrum este o echipă pe care o admir în mod deosebit. Sunt doar două persoane, fără o echipă mare, dar fac o treabă foarte bună. Le urez tot succesul și sper să colaborăm pe viitor.

Pe cei de la SleepNot! Soundsystem îi admir pentru abordarea lor și pentru intenția de a produce evenimente high quality pentru scena de rave din România, evenimentele de la Tuzla au fost cu adevărat reușite.

Impulse sunt newcomers în industrie, dar care încearcă din răsputeri să promoveze atât artiști internaționali, cât și locali. They really do a good job și au o intenție nobilă pe care o apreciez maxim.

Kronstadt Bass Movement din Brașov, am ideologii similare cu ei, sunt oameni serioși și știu să-și facă treaba.

Și cei de la Viper, care sunt apropiați de Grayzone, și pe ei îi apreciez.

Toate crew-urile menționate fac evenimente bune și merită recunoașterea.

ladiscutii.ro: Care sunt principalele lecții pe care le-ai învățat ca organizator de evenimente?

Mircea Taher: Oh my God, nici nu știu de unde să încep.

În primul rând, trebuie să știi clar ce vrei să faci. Știu că pare evident, dar trebuie să analizezi serios în ce te arunci. Când am început, a fost o harababură totală. Nu realizasem cât de complex e totul. Organizatorii pe care îi cunoșteam înainte nu aveau timp nici de o conversație, acum înțeleg de ce. Nu e ca mersul pe bicicletă, unde la un moment dat totul devine automat. E mai degrabă o bicicletă eliptică, tot timpul apare câte ceva nou de înțeles sau de adaptat.

În al doilea rând, cu cât te maturizezi, cu atât trebuie să iei situația mai în serios. Chiar dacă e un proiect din pasiune, trebuie să-i aplici seriozitatea unui business. Trebuie să știi ce vrei să transmiți, care e produsul finit, care e intenția ta. Dacă doar iei niște DJ la întâmplare și schimbi logo-ul, nu construiești nimic. Trebuie să faci ceva original. Evenimente poate face oricine, un eveniment bun nu poate face oricine.

O altă lecție importantă: nu face asta pentru bani. Înțeleg că orice business din pasiune trebuie să devină și profitabil, sunt full de acord cu asta. Dar nu porni cu gândul la bani. Dacă pornești din această perspectivă, vei tinde să devii cât mai comercial și, la un moment dat, oamenii vor simți lipsa autenticității. Pasiunea se vede, lipsa ei la fel. Eu am început din pură pasiune și îmi mențin această perspectivă. Faptul că văd oameni care se simt bine, care pot lăsa deoparte pentru o seară viața de zi cu zi, pentru mine este on top of any amount of money. Când cineva îmi spune că s-a simțit bine la evenimentul meu, aia pentru mine e priceless.

În fine, construiește o echipă solidă. Nu fi un one-man-show. Dacă încerci să manageriezi online, să coordonezi evenimentul, să te ocupi de logistică și de toate detaliile simultan, vei ajunge la burnout și nimic nu va ieși la nivelul dorit. O persoană împărțită în o sută de direcții nu poate livra excelență în niciuna.

Eu am oameni dedicați pentru fiecare zonă: graphic design, online, bilete și transport decoruri. Am cel puțin doi șoferi pe care îi plătesc în ziua evenimentului. Am un graphic designer care mă ajută și cu coordonarea, iubita mea, Caty. Andrei, partenerul meu, se ocupă de negocieri și partea financiară, and he does a very good job. Andrei, dacă mă auzi, love you bro.

Pe partea de online avem două persoane dedicate, una pentru TikTok și una pentru Instagram, pentru că sunt platforme diferite, cu algoritmi diferiți, și e greu să le gestionezi pe amândouă la același nivel. Facebook-ul, sincer, l-am lăsat în urmă. Matter of time.

Am voluntari strict deck-on-hand, două persoane pentru bilete și, bineînțeles, DJ-i mei, care sunt, din punctul meu de vedere, unii dintre cei mai buni în fiecare nișă în care activează. Pentru orice DJ care urcă pe scena Dystopix pot să garantez că o să fie one of the best.

Sursa fotografii: Arhivă Dystopix