După ce și-a petrecut primii ani în Franța, Iana Balanov a venit împreună cu părinții ei să locuiască în România. Influențele multiculturale din familie au ajutat-o să experimenteze mai multe lumi diferite și să-și deschidă orizonturile încă din copilărie.

Fiind diagnosticată cu Asperger și ADHD, a reușit să-și folosească energia pentru a descoperi și a dezvolta mai multe pasiuni sportive și artistice.

Am stat la discuții cu Iana, cunoscută drept White Cough, despre identitate, lupte interioare, muzică hardcore, etapele artistice prin care a trecut și cum reușește să mixeze fără căști.

ladiscutii.ro: Cine ești? Ce ești? Ce nu ești?

White Cough: Bună întrebare. Cu toții am plecat de undeva în evoluția noastră. Sunt Iana Balanov. Sunt 100% hardcore. Sunt Thunderdome Ink Member de ani de zile și asta mă motivează să îmi continui sleeve-ul cu toate coperțile de pe toate albumele începând din anii ’90. Hardcore never dies! Sunt fighter, healer și artist.

Partea mea de fighter: Ținând cont că am fost diagnosticată cu Asperger și ADHD, am practicat scrimă timp de 14 ani, 8 dintre ei fiind componentă a lotului național de floretă.

Partea mea de healer: În 2014, m-am reorientat către Facultatea de Kinetoterapie, finalizând studiile de masterat, specializarea RRMSF (reeducare neuromotorie și somato-funcțională). Am reușit să „pun pe picioare” pacienți aflați în diferite suferințe sau dureri, ceea ce mi-a adus și îmi aduce și în prezent bucuria de a ajuta la nevoie, nu doar cu vorbe și printr-o viață dedicată studiului și cercetării. Am urmat multe alte cursuri diverse, tot legate de autocunoaștere și vindecare: masaj de diverse tipuri, diverse terapii complementare/alternative cum ar fi Tui Na sau Shiatsu, metafizica chineză, radiestezie etc. Astfel, pot spune că atunci când efectuez un tratament pentru un pacient, abordez situația multidimensional, nu numai fizic, astfel șansele de vindecare cresc.

Partea mea de artist: există dintotdeauna și a fost fructificată treptat, chiar de dinainte să apar pe lumea asta. Cu lacrimi în ochi și acum, îi mulțumesc mamei mele, Anca Balanov, pentru faptul că asculta muzică electronică în timp ce mă purta în pântecele său. Când m-am născut, aveam muzică electronică deja în sânge. Pentru mine, un kick = un heartbeat.

Trăind cu Asperger, am avut foarte mult de lucru în plus, legat de aspecte precum: coordonare, echilibru, diverse dificultăți de învățare și intoleranță la frustrare. Asta m-a făcut să îmi doresc și mai mult să reușesc să trec peste aceste dificultăți. Am fost foarte motivată să trec de aceste „piedici”, așa că da, din 2015 jonglez.

De asemenea, am practicat dansuri orientale Raaks Sharki din 2017, tot în anul acesta începând să jonglez și cu foc.

Am început să fiu DJ în urmă cu aproximativ 2 ani, iar producția muzicală am început-o pe 1 ianuarie 2025. Încă o lună și termin și studiile de producție muzicală, genurile hardcore/terror.

La întrebarea ce nu sunt, am următorul răspuns: în fiecare moment, oricine poate deveni orice, așa că, never say never.

ladiscutii.ro: Te-ai născut în Franța și ai origini din Ungaria și Belarus. Care este povestea ta? Cum ai ajuns în România?

White Cough: Rădăcinile din Belarus și Ungaria provin din partea familiei tatălui. Sânge puternic, plin de determinare. Mama are origini românești, mai calde, mai tradiționale. Acest mix genetic mă face să fiu cine sunt. M-am născut în Franța, lângă Paris, pentru că părinții mei erau în acel moment pe acel teritoriu, cu munca. Am revenit în România la aproximativ 6 ani.

ladiscutii.ro: Jonglatul cu focul nu e chiar o activitate accesibilă oricui. Cum ți-ai descoperit și dezvoltat această pasiune?

White Cough: Ținând cont că am făcut și gimnastică ritmică la vârsta de 6 ani, pot spune că atunci am început să dobândesc primele mele abilități de a mânui obiectele din acest sport, ceea ce m-a ajutat în dexteritatea pe care am dobândit-o prin muncă asiduă și multe frustrări de-a lungul timpului. Pentru că sunt fighter, așa cum am menționat mai înainte, am supradezvoltat aceste abilități. Le-am șlefuit permanent, în orice moment am găsit timp liber. De exemplu, pe o plajă, unde pot avea control mare, șansele ca ceva în jurul meu să fie afectat sunt minime. Îmi este dor să jonglez cu foc. Abia aștept să vină vara.

ladiscutii.ro: Ce genuri muzicale abordezi ca producător și DJ?

White Cough: Mixez de la hardcore techno până la splittercore. La primul meu party unde am mixat, am pus tribecore, în pădurea Hoia-Baciu. A fost wow! Mulțumesc, Erik Trif, pentru prima mea experiență de DJ și pentru noul meu început! După m-am axat pe hardcore/gabber – skullstep am pus la petrecerile mele până acum. Asta implică, să zicem, într-un set de-ale mele: încep cu câteva surprize până ajung la artiști ca Matt Green, care sună 100% cum sunt eu, doar că n-am ajuns încă la acel nivel cu producția. Exact așa ar arăta piesele mele, ca ale sale. Wow! Mai târziu, ajung la speedcore – alături de skullstep. Amen break-urile sunt preferatele mele, se știe asta. L-am electrocutat pe Dalek cu ele mereu când am avut câte o piesă nouă. Și i-a plăcut. E foarte importantă părerea sa despre ceea ce fac; el e șeful mare care a înființat Enkore: Hard Rave. La finalul setului, devine terror, n-am încotro. Prietenul meu drag, Hellcreator, care a pus muzică pe 13 decembrie la Thunderdome 2025, se strecoară efectiv prin orice set de-ale mele. Nu pot altfel. Omul exprimă exact ce exprim eu prin muzică: lumina din întuneric și invers, balansul dintre două lumi extrem de sensibile, unde finețea se îmbină cu tristețea, unde kickurile distrug ruinele rămase, într-o lume demult abătută de la scopurile pentru care a fost creată.

Ca producție, la început, în prima jumătate a anului, piesele mele ieșeau, vrând-nevrând un fel de hardcore/breakcore, aș zice. Depressive breakcore am zis că e mainul meu la un moment dat – dar când am văzut că încep să am piese la labeluri precum Speedcore Worldwide, Tormentum și Omnicore Recordings, am zis că asta o fi mainul meu de fapt – și skullstep, să nu uităm! Încă oscilez. Orice cuvânt e cu -core la final e binevenit! (Râde!)

ladiscutii.ro: Cu ce se confruntă cineva care vrea să facă muzică în România? Ce ai reușit până acum? Ce n-ai reușit?

White Cough: Eu abia am început – până acum a ieșit acceptabil. Îmi place să pun pasiune în continuare, orice ar fi. Hardcore is my life. Eu m-am confruntat cu evenimente neprevăzute de tot felul – din fericire mereu am scos-o la capăt! Până acum am reușit să aduc conceptul Hardcore Union, care a rămas un proiect ce este planuit să aibă loc în februarie. Este vorba despre a 3-a ediție, unde eu, alături de JuLL, vom mixa frățește cu Enkore: Hard Rave (adică Dalek, Meiremax de data asta) și băieții de la Alpha Spectrum, care sunt pe un drum cu mare potențial: Project Morpheus și Neotroxian.

Mi-au ieșit de asemenea primele 2 party-uri. La primul, m-a îndrumat Soma DJ și îi mulțumesc! De la ea am și consola NU MARK, de care nu mă pot dezlipi. Asta e un mare inconvenient pentru mine. De asemenea, din cauza Asperger-ului nu pot folosi căști. Oamenii mă întreabă cum fac, iar eu le răspund că nu pot cu coordonarea momentan. Aud diferit și am nevoie încă de exercițiu, din păcate – asta e ce n-am reușit. Sunt un DJ care mixează fără căști. Potrivesc piesele în Virtual DJ, pun cue-urile unde trebuie și aia e. Abia aștept să pot folosi căști. Dar cred că tot fără aș mixa. Sunt artist! (Râde!)

ladiscutii.ro: Ai fondat Hardcore Union. Ce își propune această platformă de evenimente?

White Cough: Platforma Hardcore Union își propune să mențină în viață muzica hardcore de orice fel, de la techno până la splittercore sau extratone. (Râde!) Personal, 22% din ce am făcut am donat copiilor defavorizați și unui spital veterinar. Și îmi pare rău că nu pot dona mai mult.

ladiscutii.ro: Ce alte activități mai ai?

White Cough: Am scris o carte, „The Vibration of Creation”, care merge pe premisa „God is a Gabber”. Prefața este scrisă de însuși Hellcreator. Abia aștept să o public!

ladiscutii.ro: Ce te face să rămâi în România? Unde ai pleca?

White Cough: Și eu mă întreb asta. Încă nu am plecat, dar o țară francofonă aș alege cu siguranță, dacă în Olanda sau Germania nu se poate încă.

***

📸 Sursa fotografiilor: Arhivă White Cough