Într-un moment în care simțea un „gol total”, muzica i-a redat Alexandrei Luca entuziasmul și a pus-o pe un drum creativ și plin de emoții. Deși nu se consideră încă DJ, a participat deja la mai multe evenimente și a lansat două concepte de petreceri, The Holy Trinity și Rage Rave.
Am stat la discuții cu Alexandra, cunoscută drept Xendra, despre relația cu muzica, lupta cu epuizarea și depresia, provocările trecerii de la viața de „copil model” la cea de adult cu nevoie de sens, emoțiile de pe scenă și cum se împacă agresivitatea metalului cu pulsul techno-ului.

***
ladiscutii.ro: Cine ești? Ce ești? Ce ar trebui să știm despre tine?
Xendra: Sunt Alexandra Luca, cunoscută pe scenă ca Xendra, și am trăit 27 de ani în haosul Bucureștiului. Într-un fel, haosul a devenit o parte din mine și m-a împins să-mi schimb mereu direcția și să urmez un drum poate atipic.
Am fost „copilul model”, cu note perfecte și participări la olimpiade, apoi liceana de la mate-info care visa la o carieră de inginer corporatist. Am urmat Automatică și Calculatoare, dar în timp am ajuns într-un punct de epuizare și depresie severă, pentru că simțeam că îmi lipsește pasiunea, ceva creativ, uman, plin de emoție.
Într-un moment de gol total, m-am întrebat ce ar mai putea să-mi aducă entuziasmul de altădată. Mi-am amintit cum, cu ani în urmă, învățasem puțin să mixez pe controllerul unui prieten și mi-a revenit dorința aceea. Începusem să merg la rave-uri de hard techno, care m-au fascinat și mi-au redat o energie interioară uriașă. De acolo a pornit totul și, nu mult timp după, dorința s-a transformat în acțiune.
ladiscutii.ro: Ce a însemnat muzica în copilăria ta? Ce înseamnă acum?
Xendra: În copilărie, mama muta casetofonul dintr-o cameră în alta, iar eu mergeam după ea și după muzică. Îmi amintesc cum dansam până adormeam, la propriu, și mama mă prindea înainte să cad. Așa s-a născut obiceiul (sau poate chiar dependența) de a avea mereu muzică în fundal. Mai târziu, când locuiam cu fostul meu iubit, îmi reproșa uneori că „nu e niciodată liniște în casă”, pentru că puneam tot timpul muzică, dar pentru mine liniștea e tocmai muzica.
Au fost momente în care nu am avut suport emoțional în jurul meu, iar muzica mi-a fost prietenă și refugiu. M-am regăsit în versurile altora, în emoția și vibrația sunetelor.
Astăzi, de când organizez și evenimente, muzica a devenit o formă reală de vindecare, mă conectează cu oamenii, cu emoțiile lor, și îmi oferă o iubire și o susținere pe care nu le-am avut în familie. Când primesc un zâmbet, o îmbrățișare sau un mesaj frumos după un set, simt că vindecăm împreună ceva.
Pentru mine, muzica e hrană pentru suflet, o formă de exprimare, eliberare și vindecare de care avem cu toții nevoie.

ladiscutii.ro: Cum ai devenit DJ? Cum au fost primele experiențe? Cu ce te-ai confruntat? Ce a fost ușor? Ce a fost greu?
Xendra: Nu mă consider încă DJ în adevăratul sens al cuvântului, am un respect imens pentru performanță și pentru munca depusă în timp, dar mă onorează când oamenii îmi spun așa. Totul a pornit dintr-o dorință simplă: să mixez din nou. Mă gândeam cum ar fi să fac un eveniment dedicat celor trei trupe care m-au marcat: Bring Me The Horizon, Sleep Token și Bad Omens.
Îmi amintesc perfect primul moment pe scenă: emoțiile, lumina, oamenii, melodia Even in Arcadia în fundal… Mă plimbam pe scenă și nu-mi venea să cred că se întâmplă. Cu doar 2-3 ani înainte, abia reușeam să ies din casă din cauza anxietății generalizate și atacurilor de panică.
Chiar și acum am emoții uriașe înainte de fiecare eveniment, tremur, somatizez, dar știu că sentimentul de după merită totul. E greu, dar e autentic.
Poate că simt emoțiile prea intens (având și borderline), însă în cazul ăsta e un avantaj, pentru că cele mai puternice trăiri de euforie le-am simțit datorită muzicii.
ladiscutii.ro: Participi la mai multe tipuri de evenimente și faci multe experimente muzicale. Cum te definești ca artist? Cum te prezinți cuiva care nu te cunoaște?
Xendra: Multă vreme am fost „rockerița elitistă”, ascultam doar rock și metal, pentru că acolo mă regăseam cel mai mult. Rezonam cu furia, tristețea și intensitatea acelor versuri. Odată cu facultatea, am început să explorez și alte genuri, până când am ajuns să recunosc aproape orice piesă – prietenii îmi spuneau Shazam. Totuși, rock-ul a rămas mereu în sufletul meu și se regăsește constant în seturile mele.
Am creat două concepte de evenimente: The Holy Trinity, dedicat scenei metalcore, și Rage Rave, unde îmbin influențele metalului cu energia hard techno și hardstyle. Pe 22 noiembrie va avea loc prima ediție Rage Rave, un eveniment care aduce împreună agresivitatea metalului și pulsul techno-ului.
Cuvântul „artist” mi se pare mare, dar în mine există o sete constantă de a crea și de a transforma suferința în ceva care vindecă.
Dacă nu mă cunoști, ți-aș spune simplu: „Eu sunt Xendra. Hai să ne bucurăm de muzică, de emoții și de conexiunea umană. Să dansăm, să cântăm și să lăsăm rănile să se estompeze.”

ladiscutii.ro: Crezi că există public în România pentru techno metal?
Xendra: Da. Cred că oamenii potriviți vor rezona întotdeauna cu genul ăsta. Nu cred în „calea sigură”, în a alege ceva doar pentru că e popular. Creativitatea și inovația nu se nasc din conformism.
ladiscutii.ro: Ce ai reușit până acum?
Xendra: Am reușit să lansez două concepte de evenimente (The Holy Trinity și Rage Rave), să-mi depășesc fricile și să cresc enorm pe plan personal.
ladiscutii.ro: Ce n-ai reușit până acum?
Xendra: Să scap de anxietatea care apare înainte de fiecare eveniment. Dar poate că face parte din proces, din emoția care dă sens tuturor acestor momente.

ladiscutii.ro: Care sunt cele mai marcante amintiri pe care le ai de la evenimentele la care ai pus muzică?
Xendra: Fiecare început de eveniment. Momentul când pornesc muzica și în mintea mea se face liniște.
Când s-a spart boxa pe Artificial Suicide de la Bad Omens, un moment haotic, dar memorabil.
Când văd oameni din trecutul meu în sală, veniți acolo pentru muzică.
Și mai ales, când simt energia oamenilor, lupta lor interioară și bucuria de după. Sunt recunoscătoare pentru fiecare zâmbet și pentru fiecare conexiune creată prin muzică.
ladiscutii.ro: Ce i-ai recomanda cuiva care vrea să devină DJ?
Xendra: Să-și aleagă genul care îl reprezintă, să pună suflet, să nu se lase descurajat de opiniile celor din jur. Mereu vor exista voci care îți spun că ai putea face „altceva”, sau hate gratuit. Important e să te bucuri de fiecare clipă pe scenă și de energia oamenilor prezenți. Fiecare set e o poveste și fiecare om din public e parte din ea.

ladiscutii.ro: Ce artiști români îți plac? Cine te inspiră?
Xendra: Ascult Alternosfera de peste 10 ani, o trupă de suflet, ale cărei versuri le știu pe de rost. O admir pe Irina Rimes pentru sensibilitatea și autenticitatea ei, dar și pentru influențele rock din concerte. Alte trupe românești care m-au inspirat sau marcat: Coma, Luna Amară, Bucovina, The Mono Jacks, OCS, Implant pentru Refuz, E-an-na, The Kryptonite Sparks, AFLMSMP, Days of Confusion, Diamonds Are Forever, For The Wicked.
Ca DJ, mă inspiră Lorenzo Raganzini, Paolo Ferrara și GRVYWRLD, iar la nivel general mă inspiră emoțiile intense, trăirile profunde și oamenii care pun suflet și pasiune în ceea ce fac.
ladiscutii.ro: De ce ai rămas în România? De ce rămâi? Ce te-ar face să pleci?
Xendra: România e acasă, chiar dacă are multe probleme, aici simt că aparțin. Cred că schimbarea pornește de la fiecare dintre noi, așa că încerc să contribui cum pot, prin ceea ce fac, pentru mine și pentru comunitatea din jur.
Aș pleca doar ca să călătoresc, să merg la concerte și rave-uri, sau poate pentru a mixa în alte locuri. În rest, locul meu e aici, unde pot construi ceva real și autentic.
***
📷 Sursa fotografiilor: TER Films | Arhivă Xendra

