Ce te-ai aștepta să ajungă o tipă care a făcut balet și a cântat la pian în copilărie? Probabil că DJ de hard techno nu a fost primul răspuns care ți-a trecut prin minte, dar asta s-a întâmplat cu Alexandra Minea, cunoscută drept Bbubu, o IT-istă care își explorează pasiunea de a produce muzică.

Am stat la discuții cu Bbubu despre provocările activității de DJ, cum se completează programarea cu muzica, comunitatea hard techno din București și cum influențează tehnologia producțiile artiștilor.

ladiscutii.ro: Cine ești? Ce ești? Ce ar trebui să știm despre tine?

Bbubu: În viața reală sunt Alexandra Minea, sau cum îmi spune toată lumea, Bubu, iar numele de scenă este Bbubu. L-am ales simplu, pentru că cel cu un singur B era deja luat pe Resident Advisor.

Sunt DJ și producător muzical la început de drum, orientată spre tot ce intră la categoria hard techno/rave: hard techno, hardstyle, bounce, neo rave, hard dance, schranz, industrial, tot ce trece de 150 BPM.

Sunt programator. Am făcut Automatică și Calculatoare, am un master de Securitate Cibernetică și lucrez tot în IT. Born and raised overachiever, cu toate bunele și relele incluse.

Am făcut balet de când eram mică până aproape de facultate și am cântat câțiva ani și la pian. În jurul acestor două activități mi-am format toată personalitatea de adolescent, pe care mai târziu facultatea a șters-o complet și m-a livrat societății drept un mic adult funcțional.

De prin ianuarie 2024 am început să mixez și de atunci a cam devenit hobby-ul meu principal. În ultima vreme am făcut și câteva melodii, deci cred că pot spune că DJ-iala nu mai e doar o fază.

Și, ca orice DJ împins de social media să fie un one-man show, mi-am căutat și eu o nișă. Așa am ajuns să fac muzică în Haskell, adică să o programez.

ladiscutii.ro: Cum ai descoperit muzica techno? Cum a început totul?

Bbubu: Totul începe pe vremea când era cool în Ploiești să mergi la evenimente de techno, minimal, rominimal. Încercam să imit un stil pe care nu-l înțelegeam neapărat la 17-18 ani, dar mă străduiam să ascund tocilarul din mine. I was deep in my fake it till you make it era. Spoiler alert: almost 10 years later? Didn’t succeed.

Ajung la facultate în București, fix în perioada când în Control încă se țineau petreceri mai lungi și mai underground, iar iubitul meu lucra la restaurant la Alt Shift. Am cunoscut o grămadă de oameni, am văzut tot felul de personaje și am digerat pe fast-forward cam ce înseamnă viața de București. It was both good and bad, ngl.

Fast forward 2023. Eram în Olanda, într-o perioadă destul de ciudată și foarte monotonă din viața mea. The perfect setting for character development. Sau, cum aveam să aflu mai târziu, a full-on personality change.

Prietenii mei din liceu locuiau acolo și m-au invitat la un festival. Am acceptat mai mult ca să evit un episod de FOMO. Cu jumătate de gură am zis “da”, și în secunda următoare aveam deja biletul. Ce n-aveam idee e că oamenii ăștia aveau să devină viitorii mei cei mai buni prieteni și parteneri de multe rave-uri pe tărâm olandez.

Credeam că o să fie ceva chill, gen un Sunwaves mai mic. Hell no. A fost începutul noii mele personalități. Verknipt. Pfoaaa. A fost efectiv ca și cum cineva mi-ar fi apăsat toate butoanele din cap în același timp.

Mi-a GIGA plăcut, nu doar pentru muzică (hard techno), ci pentru șocul total și primul contact cu ce înseamnă cu adevărat acceptarea și să fii liber să te exprimi. Dintr-un roboțel setat să facă același lucru zilnic am ajuns să revin la starea de om. Muzica, energia, prietenii, tot. Everything clicked.

It only takes one rave. And it’s never gonna be only one rave.

ladiscutii.ro: Ce reușite ai avut până acum care te-au făcut să mergi mai departe? Ai avut momente care te-au făcut să crezi că ar trebui să renunți?

Bbubu: Wow, ce întrebare bună! Ce mă face să renunț? Am cel puțin un moment pe zi în care mă gândesc că maybe it would just be easier to quit. Nu pentru că nu-mi place ce fac, ci pentru că uneori totul se transformă într-un efort constant de a fi și om, și produs, și managerul propriei imagini, totul la început de drum.

Să spun foarte direct, social media e partea care mă dă cel mai des înapoi. Să conving oameni pe care nu-i cunosc (and even worse, un algoritm) că sunt specială și merit să fiu pe feed-ul lor. Știu că n-ar trebui să iau totul atât de în serios și că, în realitate, nu e nimic de care depinde viața mea, dar când îți ocupi mintea cu asta non-stop, devine un pic epuizant.

Dar uneori mă mai lovește realitatea în cel mai bun mod posibil. Asta mă face să continui, că la evenimente primesc foarte multă energie de la oameni. Să-i vezi în fața ochilor cum se distrează e wild, man. Îți dă încredere că faci bine, că merită să te distrezi și tu. Și, sincer, am avut de la început niște oameni care au crezut 100% în mine.

Reușite? Deci cam astea sunt reușitele mele. Când văd că se distrează lumea. Bine, la început credeam că succesul înseamnă să ajungi să pui în locuri cool, gen când am pus prima dată în Guesthouse. Credeam că dacă ajungi să pui într-un loc mare, primești automat pachetul premium la experiența de DJ. Spoiler alert: nu primești nimic, maybe some extra story tags and a slightly inflated sense of self for, like, two hours.

Dar am și reușite tangibile: am făcut vreo 6 melodii până acum, prima imediat după ce am început să învăț Ableton. Plus că am reușit să leg cumva toată nebunia asta de programare și muzică prin Haskell. Sunt fericită că prind repede skill-urile practice, sunt descurcăreață de fel, se lipesc multe informații… haha, the nerd side! Thanks, Automatică, I guess!

ladiscutii.ro: Lucrezi în domeniul IT. Cum se completează aceste două activități în viața ta de zi cu zi?

Bbubu: La modul concret, stau în casă toată ziua pentru că lucrez remote. Și în loc să bag rufe la spălat, fac câte un side quest în studio.

Mă prinde tare când mă pun la laptop să caut melodii noi, să încerc o tranziție, să văd unde mă mai duce mintea. It just feeds all my learning cravings.

Și cum ziceam mai devreme, am ajuns să programez muzică. Am început o serie de reels în care mă filmez făcând un mic tutorial cu ce mai învăț în Haskell, și apoi îl tai până ajunge să fie bun pentru Instagram. Am primit feedback bun, așa că mă gândesc că pe viitor să fac și o versiune mai lungă, pentru YouTube.

ladiscutii.ro: Faci parte dintr-o nouă generație care are acces la resurse digitale inimaginabile
în urmă cu câțiva ani. Crezi că evoluția tehnologiei este benefică pentru artiști?

Bbubu: Am două take-uri. Cred că tehnologia e și cel mai mare ajutor, și cea mai mare capcană pentru artiști.

Primul take: partea bună. Tehnologia a dus DJ-ingul într-o zonă în care poți efectiv să te joci fără limite. La început oamenii puneau muzică pe vinil, apoi pe CD-uri, și mai sunt și azi artiști care pun live (adică fac totul pe loc). Eu am ajuns să pun muzica într-o perioadă în care pe un CDJ sunt o grămadă de butoane și, controversial or not, I want to use all of them. Dacă e acolo tehnologia, I’m more than happy to see what I can create with it. Sigur, îți trebuie skill-urile de bază, dar dacă dai commit să fii un artist care nu doar pune o melodie după alta, why not use everything you can?

Și da, există SYNC, probabil cel mai mic buton care a reușit vreodată să rănească atâtea orgolii. Pentru mine, e doar un buton. Pe laptop ai tot ce vrei: Ableton, Rekordbox, sample packs, tutoriale, AI, totul. Cât timp le descoperi treptat și nu te arunci cu capul în toate (pretty much what I did), pot chiar să-ți lase creativitatea să respire. Eu sunt genul care se joacă cu orice.

Al doilea take: partea care mă sperie. Totul a devenit mult prea ușor, și tot ce e prea ușor omoară autenticitatea. Bring some human error and it’s way more fun. AI-ul, de exemplu, nu cred că stimulează creativitatea, face totul previzibil, standard, fără emoție. Și am experimentat pe propria piele cum domeniile creative din jur devin din ce în ce mai plate, mai… algorithm-friendly. Se simte imediat când lipsește mâna omului. Dacă nu ești atent, te trezești că nu mai creezi, doar imiți.

ladiscutii.ro: Cum arată comunitatea artiștilor și organizatorilor de evenimente din București? Ce funcționează? Ce nu funcționează?

Bbubu: O mică paranteză despre comunitatea de hard techno în sine. Inevitabil o să compar cu experiența de raving din afară. În Olanda, Germania, Belgia există o subcultură clară, formată în timp. Acolo totul a pornit dintr-o nevoie reală a oamenilor din comunități mici/excluse și abia apoi a devenit trend.

La noi s-a întâmplat invers: am preluat trendul și acum căutăm oamenii potriviți pentru el. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, ci doar un proces diferit, cu un rezultat care ne așteptăm să fie diferit. Există comunități și subculturi și la noi, doar că nu sunt încă legate de scena asta. Noi practic acum construim una nouă. Oamenii învață cum să se comporte, cum să se exprime, cum să se definească. Suntem o mână de artiști și organizatori care se susțin între ei și care încă descoperă cum ar trebui să arate totul.

Ce lipsește momentan e infrastructura: promoteri, agenții, festivaluri cu scenă de hard techno, o rețea care să lege artiștii și organizatorii între ei. Totul e foarte DIY. Trebuie să faci singur cam tot: de la organizare și promovare, până la conținut și networking. La fel și organizatorii. Lumea face lucrurile din pasiune, fără alt sprijin.

ladiscutii.ro: Care sunt cele mai marcante momente trăite pe scenă?

Bbubu: Relația mea cu scena a fost mereu cam așa: la grădiniță uitam poezia, la balet uitam coregrafia, la pian uitam melodia. Și totuși, cât timp eram dansatoare, aveam evenimente aproape în fiecare săptămână (a lot of stage time for someone whose biggest fear is… being on a stage). Deci clar totul a fost marcant.

Din viața de DJ, cel mai marcant moment rămâne primul eveniment. Pentru că acolo am luat contact real cu energia directă a oamenilor… și a fost wild. Ce se creează într-o cameră mică și transpirată dintr-un subsol din București (Nether) e awesome uneori.

Primul eveniment a fost foarte overwhelming, good and bad. Rău pentru că, așa cum l-am perceput eu, a fost începutul unui mic conflict interior. Trăiești ceva unic, dar la o scară atât de mică încât nu știi cum să procesezi. E huge pentru tine, dar a tiny little event în the grand scheme of things. Și trebuie să înveți să rămâi cu picioarele pe pământ, fără să-ți tai entuziasmul. Pentru că, în realitate, you actually delivered. Doar că într-o camera… puțin mai mare decât dormitorul de acasă.

ladiscutii.ro: Ce i-ai recomanda cuiva care vrea să devină DJ? Pentru ce trebuie să fie pregătit?

Bbubu: În calitate de persoană foarte introvertită, ce aș putea recomanda oricui vrea să devină DJ e… „să fii extrovertit”. Lăsând gluma la o parte, depinde ce fel de DJ vrei să fii. Dacă ai deja prieteni care fac asta, dacă pui un stil mai underground sau ceva mai popular, contextul contează mult.

Dar ce merge pentru toată lumea: ia-ți o consolă, bagă Rekordbox pe laptop and just start.
La fel cum înveți orice alt skill. La început o să sune rău, o să repeți același loop de 100 de ori, o să te enervezi și o să vrei să renunți. Și în paralel, expune-te la mediul în care ai vrea să pui muzică. Cunoaște oamenii, stai printre ei, susține alți DJ. Be a human!

ladiscutii.ro: Asculți muzică românească? Ce artiști români îți plac? Cine te inspiră?

Bbubu: Ca orice român, ascult inevitabil muzică românească. Încă mai am în playlist melodiile cu care am crescut, iar dintre artiștii mai recenți îmi plac Cojo și HVNDS. Merg la concerte, deci inevitabil mă expun la ce înseamnă scena locală. Mă inspiră artiștii cu forme de exprimare adiacente: energia, cauzele pe care le susțin, felul în care se prezintă pe scenă. Știu că există mereu o graniță între artist și artă, dar (maybe hot take) eu nu pot să nu mă uit și la omul din spatele ei.

Din scena mai apropiată mie îmi vin imediat două nume în minte: Eve+Pol și Filtrack. Ei sunt genul de oameni pe care, dacă îi văd, instant îmi vine să mă pun pe treabă. Pentru mine, ei sunt definiția a ce ar însemna the next level în propria evoluție, într-un mod care mă inspiră să-mi păstrez identitatea și autenticitatea ca artist.

Și în jurul meu văd oameni care cresc și evoluează constant (în ordine alfabetică): Clast, Julls, Komi, MU/SA, Oktai, Radox, Trixié. Îi apreciez și mă bucur că fac parte din generația aceasta care chiar mișcă lucrurile.

ladiscutii.ro: Poți alege 3 cuvinte care descriu ce înseamnă muzica pentru tine?

Bbubu: Nu știu dacă pot! My indecisive ass can’t handle this kind of question.

Dar dacă chiar trebuie, aș zice: identitate, haos și comunitate.

***

📲 Citește și: Cum e să fii DJ de hard techno în București? Trixié: „Muzica a fost mereu o parte din mine”

***

📸 Sursa fotografiilor: Arhivă personală Bbubu