Adrian Pricope, cunoscut sub numele de scenă Pneumatix, este unul dintre pionierii muzicii electronice underground din România. DJ, producător și fondator al SleepNot! Soundsystem, el a construit, de peste două decenii, o comunitate dedicată sunetului liber și autenticității artistice. Cu un stil care îmbină hardtek, tribe și mental, Pneumatix a cucerit scene din toată Europa prin seturi hipnotice și producții care respiră energie pură. Numele său derivă din cuvântul grec pneuma („suflare”, „spirit”, „forță vitală”), o metaforă perfectă pentru muzica lui: vie, intensă și profundă.
Am stat la discuții cu Pneumatix despre începuturile sale, evoluția scenei underground, provocările din spatele evenimentelor și despre cum pasiunea pentru sunet s-a transformat într-un mod de viață.
***
ladiscutii.ro: Ești un DJ și producător care a experimentat mult în ultimii 20 de ani. Care sunt primele amintiri pe care le ai cu muzica?
Pneumatix: Well, chiar greu de amintit, a fost totuși destul de devreme, pentru că, de când mă știu, taică-meu a avut boxe, cele de la Electronica Industrială, și îmi amintesc că mergea săptămânal să înregistreze noi benzi pentru magnetofon (asta în perioada ’89 – ’92/’94, nu mai țin minte exact). Legat de muzică, era vorba de mult disco, pop, funk etc., trupe precum Depeche Mode, Ace of Base, Blue System, Bad Boys Blue, Phil Collins, ABBA, Boney M, apoi a urmat partea a doua cu casetele. Personal, am început să ascult muzică prin 1995 cu hip-hop și Prodigy, după care prin 1998 am intrat masiv pe trance. Am mers în paralel cu hip-hop/electronic/rock.
ladiscutii.ro: Ai început cariera în 2005 în scena underground, atunci când nu existau la fel de multe resurse și instrumente ca acum. Cum a fost începutul? Ce te motiva atunci să încerci?
Pneumatix: Vai, aici chiar a fost rău de tot. Am început prin 2002 să învăț chitara, pentru că deja eram fiert pe Blink 182, trupa mea de suflet, Nirvana, Rammstein, Tool, Metallica, Sepultura etc. Prin 2003 am instalat prima dată Fruity Loops 3, parcă. Înainte de asta mă mai jucam rar cu Ejay-urile prin 1998, în general cu HipHop eJay, Dance eJay și Techno eJay. Erau destul de ușoare și combinai sample-uri din genuri. Motivație era, nu știu de unde, dar încercam să reproduc piese doar să văd dacă îmi iese și reușeam relativ. Una din ele, Paul van Dyk – We Are Alive, chiar și punk de la Anti-Flag – Underground Network. Stăteam foarte mult prin săli de internet și culegeam tabulaturi pentru chitară și chiar primele piese le-am înregistrat cu un amărât de Pentium 2, cu un Sound Blaster de la Creative, ce era bun și găseai pe atunci. Încă mai am toate materialele. Îmi făcusem și trupă și scriam piese acasă în Fruity Loops și le repetam cu trupa, unde mai venea fiecare cu o înfloritură a lui. Și celebrul umblat prin parc cu chitara după mine și exersam. Tata cânta la chitară și încerca să mă învețe la început, dar eu nu voiam, până într-o zi în care eram la o sală de internet în față și un prieten de-ai mei a venit cu o chitară și mi-a cântat Come As You Are de la Nirvana. Ăla a fost momentul în care eu m-am apucat de chitară. Eram fascinat că pot să o fac eu și a fost greu la început, deoarece sunt stângaci și mi-a luat un pic să învăț, pentru că mereu la mine era invers.
ladiscutii.ro: Ai făcut foarte multe experimente muzicale. Cum te definești în acest moment?
Pneumatix: Cred că am trecut aproximativ prin toate. Am început să produc în prima fază trance și acele idei pentru trupă, ce le făceam piese ulterior. Apoi, după 2008, lucrurile s-au schimbat când l-am cunoscut pe tONKPROJECT, un artist destul de bun din punctul meu de vedere, care locuia în același oraș cu mine, în Onești, județul Bacău. La el am ascultat prima dată muzică electronică de calitate, el făcea deep house pe atunci, când încă nu era la modă deloc, iar eu îi arătam muzica mea și mereu mă critica. O fază celebră, pe care mereu am ținut-o minte, a fost: „Creează un folder în calculator la tine, dă-i numele Așa Nu și pune piesa acolo, hehehe!”. Îmi zicea: „Apucă-te de deep house, asta o să rupă curând”. Uite că a avut dreptate. Dar, în același timp, am aflat de RME Audio și din acel moment eu nu am mai lucrat cu alte plăci de sunet după ce am văzut cum poate să sune materialul lui. Made in Germany for a reason!
Acum, după ce am creat aproximativ 700 de piese, de la trance la house, deep house, techno, hardtechno, la tech-house, progressive, ambient, breakbeat și, în final, tekno (unde am reușit într-un final să ies mai în față), ce mă definește chiar nu știu ce să zic. Facem mișto că, cred, sunt cel mai rapid producător — am făcut și 4 piese într-o zi —, dar acum nu mă declar, era mai mult în glumă între prieteni. Am făcut cel mai rapid album în 10 zile. Perfecționismul are un cuvânt mare de zis aici și, probabil, OCD-ul.
ladiscutii.ro: În 2012 ai fondat „SleepNot! Soundsystem”. În ultimii ani, ați organizat nenumărate evenimente atât în București, cât și prin țară. Ce vă propuneați la început? În ce s-a transformat?
Pneumatix: Cum ziceau Heretik Soundsystem din Franța, We had a dream! (e un documentar cu numele ăsta). Am încercat și noi forma generală. Mi-a plăcut cultura Free Tekno pentru că, față de clubland, lucru cu care eram obișnuit până atunci, aici era pace, nimeni nu era pe scandal, toată lumea pacifistă, primitoare și friendly și nu plăteai intrări, prețurile la bar super mici. Am urmat cursul ăsta după ce am descoperit cumva că ăsta este genul meu muzical preferat, dar nu știam că există. Am început cu Frenchcore la început, dar ușor-ușor am început să sap în istorie, să înțeleg cum a pornit totul și care sunt rădăcinile și evoluția, și, în research-ul meu, am descoperit subgenul Tribe, iar ăla a cam fost game changer pentru mine. Și, normal, cultura asta nu puteai să o susții sau să o împarți mai departe fără un soundsystem și fără să creezi rave-uri gratis, unde fiecare putea să vină cu orice la el, nu erai obligat să cumperi de la bar, nu se plătea intrare, se dădeau doar donații.
Acum, aici e mult de vorbit despre cultura asta și cum a început, dar în timp lucrurile nu s-au schimbat prea mult de la rețeta originală. După 14 ani de Free Party, acum există clar diferențe — au venit oameni, au plecat oameni din crew. Am încercat să ajut cum pot, să îi pregătesc. Nu acceptam DJ în echipă, doar producători; aveam nevoie să fim diferiți și să ne axăm pe asta. Acum nu mai avem așa multe free party-uri ca pe vremuri, pentru că nu ne mai permitem, cu noile schimbări, cu legile și lipsa locațiilor. În paralel, la evenimente de club, am încercat să tot aduc artiști de afară după posibilități, dar scena noastră s-a cam prăpădit după COVID; lumea s-a schimbat și interesul către genul ăsta muzical a scăzut.
Cum ziceam, asta e cultura pentru generația ’90 — ei o înțeleg mai bine decât trend followers din ziua de azi. Transformarea există clar acum, pentru că orice costă, și mereu a trebuit să scot bani din buzunar. Acum, nu că nu îmi mai permit, dar nu mai văd rostul, sincer să spun. Eram plătit afară pentru booking-uri și, cu banii, făceam eu booking mai departe la alți artiști ca să îi aduc la noi în țară. A mers o perioadă, dar apoi s-a cam dus de tot. Am ajuns la minusuri măricele, așa că am cancelat o perioadă și momentan nu avem un spațiu unde să ne desfășurăm activitatea. Totuși, am reușit să ținem Tuzla Beach Party în viață de 13 ani și, în ultimii ani, la RoTEK am cam devenit Mainstage împreună cu Astronaut Soundsystem și Snail Soundsystem din Deva, colegii noștri dragi. În continuare, nu am terminat aici. Acum, eu personal, din cauza proiectului Pneumatix, nu prea mai am timpul necesar, dar am predat mai departe ștafeta, să zic așa. Am pregătit un artist de la noi din crew, Bombastek, și împreună cu DJ Onix pot desfășura ușor activitățile și fără mine. Eu personal încerc să scot soundsystemul în Europa mai mult, cam ăsta e targetul meu.
ladiscutii.ro: Care sunt cele mai importante evenimente pe care le organizați? Care sunt provocările cu care vă confruntați pentru a le organiza anual?
Pneumatix: Păi, cum ziceam mai devreme: Tuzla Beach Party și RoTEK, și eventual, când mai avem locații noi, mai facem câte un free party. Tuzla, timp de 10 ani, am reușit să îl ținem free, dar după, cu noul primar pe zonă și alte șmecherii politice și business local, nu am mai reușit. De la chemat raiduri de poliție peste noi, la plătit tot felul de taxe — probabil unele și inventate — și aparent, an de an, a continuat așa. Tot sper ca, la un moment dat, o să se termine, dar în fiecare an e la fel: apar probleme. RoTEK, în schimb, decurge bine, dar e din ce în ce mai mic de la an la an, însă mergem să reprezentăm. În trecut mai aveam serii de party-uri, cum era KomandoTEK în Comandău, Covasna, și SubPressure în Izvoarele, Giurgiu. Aceste evenimente nu au mai avut loc după COVID, din păcate. Și, în altă ordine de idei, o altă problemă ar fi publicul care critică faptul că am început să cerem intrare la unele evenimente pentru a suporta cheltuielile (logistică, artiști, cazări etc.), dar clar avem și susținători.
ladiscutii.ro: Ai văzut cum a evoluat muzica electronică în ultimii 20 de ani și ai făcut parte din această poveste. Ce consideri că s-a schimbat în bine? Ce consideri că s-a schimbat în rău?
Pneumatix: Muzica electronică clar a evoluat mult și, ce s-a schimbat în bine, e calitatea muzicii pe parte de mix-master foarte mult față de trecut. Chiar mulți artiști super buni și idei faine observ la mulți. În același timp, s-a și poluat foarte mult, odată cu revoluția digitală, când producătorii de unelte și softuri pentru producție muzicală au făcut totul foarte simplu și ușor de folosit pentru toți, și asta e bine, dar în același timp cred că unii chiar nu au făcut bine și s-au dat naștere la tot felul de genuri sau stiluri, idk, dar nu cred că sunt OK pe termen lung. Acum vorbesc în general și nu pe genuri în parte, că e destul de mult de povestit și probabil nu toți sunt de acord cu mine — și este foarte normal. Totuși, îmi place evoluția muzicii pop în România, chiar avem producători buni în spatele multor artiști, deși nu sunt mare fan, dar e de recunoscut. Și chiar și pe partea celebră de minimal.
ladiscutii.ro: Cum ajunge cineva să facă parte din echipa care se implică în dezvoltarea SleepNot! Soundsystem? Cum ați consolidat această comunitate?
Pneumatix: Eu personal m-am ocupat mereu de acest aspect. Multe persoane au fost recomandate, dar am un simț dezvoltat în a mirosi talent în oameni, iar pe cei care cred că au potențial mare i-am primit și i-am ajutat puțin câte puțin, pe unde am putut, cu idei, teorie, muzică, în colaborare și training în ce ține de funcționarea corectă a unui soundsystem și pe partea de mix-master, din ce am căpătat și eu în timp. Acum suntem o echipă destul de mică, mulți au părăsit scena după nevoile lor, dar suntem destul de dedicați.
ladiscutii.ro: În ultimii ani, am văzut că ai pus muzică la mai multe evenimente din Europa. Ai devenit un artist internațional. Care consideri că a fost declicul?
Pneumatix: Aici povestea e mai dramatică, dar click-ul s-a făcut undeva după 2015, un moment critic în care am pierdut aproape tot soundsystemul și a trebuit să îl refac aproape de la zero. În același timp, a trebuit să vând și tot hardware-ul pe care l-am strâns și am plecat în Italia, la colegul meu, și el artist la mine în crew, cu care am și făcut destule piese, Angel_One, și am luat o decizie în privința asta. Până în acel moment am dat tot pentru comunitate și crew, dar apoi am zis că trebuie să fac ceva pentru mine, că ce e al meu nu poate să îl ia nimeni, și constanta problemă cu pierderea de timp. Am stat în Potenza, Italia, vreo 5 luni, în care m-am apucat în prima fază intens de deep house și am început să semnez cu multe label-uri (am în jur de 20). Asta se întâmpla în perioada decembrie 2016 – aprilie 2017. În aceeași perioadă am început să și redefinesc proiectul Pneumatix, în care am început să fac albume. După toate experiențele mele cu industria muzicală de la început și până în momentul ăla, am luat decizia că trebuie să mă ocup total de munca mea personală dacă vreau să am rezultate.
În 2017, în vară, organizam KomandoTek, unde l-am avut invitat pe Marty Epitom și Cyberos din proiectul Tribal Engineers din Cehia. La un moment dat, eram foarte atent ce face Cyberos în live-ul lui și observam un pattern și mi-am spus: This is the way, clar. Nu l-am copiat niciodată ca influență, până atunci îl mai aveam pe Keja, Mackitek Records din Franța, și cumva am început să experimentez. Așa am făcut piesa KomandoTek 2k17, în care, la un moment dat, există un pasaj scurt de câteva secunde care sună foarte puternic. Am luat acel pasaj și l-am dezvoltat pe următoarele 3 albume și așa a luat naștere, să zic, un nou stil de tekno care a devenit caracteristic mie, sau semnătura mea.
După care am tot experimentat cu fiecare piesă mai departe și, ușor-ușor, m-am reîntors spre partea melodică și trance, cumva îmi stă în sânge.
În România am devenit popular după ce am făcut partea de Tekhlore, nume provenit de la o prietenă, într-un comentariu, și l-am folosit. Totul a pornit de la A-mekka, în timp ce ne jucam PUBG pe Discord; vorbeam de un canal pe YouTube unde găsești foarte multe piese folclorice românești vechi, de unde am și luat 3 piese și am făcut primul EP în 6 ore. Îl făcusem să vedem cum sună folclorul pe Pneumatix — aparent a prins bine — și, după un show la Timișoara, în Escape Underground, cu Astronaut Kru, veneam spre Deva cu Kukilla și Mănăstire, unde el mi-a propus să fac o piesă și cu melodia de la Surorile Oșoianu – Trece-un nouraș pe sus. De asta s-a numit și Little Cloud Passing By Mănăstire, pentru că făcusem piesa aia că mi-o ceruse el și a devenit cea mai populară piesă a mea în România și, ușor-ușor, și în Europa. Tot de la Deva-Timișoara a venit și celălalt hit, să zic așa, cu Bagă Tek în PLM, o întâmplare pe care mi-o povestea Kukilla: la o petrecere în zonă la ei, el băga DnB și niște participanți au luat 3 bucăți de carton de la baxul de bere și au scris câte un cuvânt pe fiecare (Bagă – TEK – PLM) și le țineau ridicate să le vadă el. A fost comic, dar de aici a pornit și ideea.
Pe partea cu Europa deja începea să crească ușor-ușor, deoarece făceam câte o piesă în fiecare zi, iar timp de aproape 2 ani cam asta am făcut. Și cumva am bombardat internetul cu muzica mea și, de atunci, e tot în creștere. Acum am făcut pasul și spre zona psy, la modul că multe booking-uri vin de la aceste festivaluri, și acum am început să sar și de Europa, ușor-ușor, spre America Latină și Australia, dar tot Europa rămâne the core, în special Germania, Belgia, Cehia. Aici nu știu să spun care a fost declicul; cred că intensa promovare pe care am făcut-o și numărul masiv de piese produse. Încă e greu să-mi asculți toată muzica, când un artist are în medie 50 de piese postate pe SoundCloud și eu am 400, precum și multe seturi live și DJ set postate. Dar sunetul aparte cred că m-a făcut mai special. Asta, din feedback primit — mulți consideră muzica asta o terapie/healing. Îmi povestesc de perioade urâte în care muzica mea i-a ajutat, în timp ce eu trăiam o mare depresie. Ciudat, dar adevărat.
ladiscutii.ro: Când crezi că ai reușit să te faci remarcat în comunitatea internațională? Care sunt evenimentele internaționale la care ești cel mai bucuros că ai reușit să ajungi?
Pneumatix: Sincer, la cele mai mari evenimente la care am ajuns nici măcar nu știam despre ce e vorba când le-am luat; au fost prieteni care mi-au spus: „Vezi că ăsta e mare eveniment!”, pentru că nu dădeam atenție prea mare. Acum știu să le recunosc și, printre cele mai plăcute, sunt Masters of Puppets (CZ), Krispy Gathering (GER), Kikimora Kalbah (CZ), Tribal Ritual (CZ), X-Massacre (CZ), Gaggalacka (GER), TuariTEK (GER), Drops Festival (SLO), Matchbox (CZ), Step Evolution (CZ). Astea sunt evenimente la care merg cu drag.
ladiscutii.ro: Care sunt cele mai marcante amintiri pe care le ai de pe scenă?
Pneumatix: Aici chiar nu știu ce să răspund. Cred că doar în cazurile în care nu mă simțeam bine și aveam impresia „gata, aici o să mor în timp ce pun muzică”, hahaha! E totuși dificil, adică eu săptămânal sunt pe drumuri, fac ping-pong prin Europa și am foarte puține weekenduri libere.
ladiscutii.ro: Ce urmează pentru Pneumatix? Ce urmează pentru fanii SleepNot! Soundsystem?
Pneumatix: Pneumatix — top priority, pentru că să fac muzică e ce știu cel mai bine, și lucrez încă, am multe piese nelansate și compun în continuare, cu pauze, din când în când, de la 3 la 6 luni maxim, din cauza lipsei de timp sau oboselii ori a stărilor personale. Life just happens!
În schimb, SleepNot! — de la început am avut filmul ăsta, în care, la un moment dat, o să pot preda mai departe ștafeta și alții mai tineri, cu mai multă energie, să ducă steagul mai departe. Deci nu se oprește aici. Dacă nu e loc în România, încă avem în Europa.
Sursa fotografiilor: Arhivă Pneumatix
la discuții 