Pe scena muzicii electronice din România a apărut în ultimii ani un personaj care nu se sfiește să zguduie regulile jocului. DJ Mă-ta, cu un nume care ridică sprâncene și provoacă zâmbete, a reușit să-și facă loc într-o industrie adesea rigidă prin combinații neașteptate: techno cu manele, energie cu ironie, seriozitate artistică cu libertatea de a-și asuma cine este și ce crede. Din bucătăria în care a început să facă experimente pentru prieteni, a ajuns să mixeze pe scene mari, la Untold, Electric Castle sau Neversea, iar astăzi își croiește propriul drum prin evenimente pe care le organizează și prin piese originale la care lucrează.

Am stat la discuții cu DJ Mă-ta despre provocările vieții de artist, cluburile din București și asumarea valorilor europene.

***

ladiscutii.ro: În podcastul Am o stare ai povestit că te-a motivat să devii DJ atmosfera slabă de la o petrecere de la corporație. Cum a fost începutul și cu ce provocări te-ai confruntat?

DJ MĂ-TA: Faza a fost următoarea. Tipul ăla care băga muzică acolo, la corporație… Bro, like, if he can do it, I can do it. La modul… Eu nu aveam în cap chestia asta că mamă, vreau să fiu DJ full time, că vreau să-mi dau demisia de la corporație. It was just something for fun. 

Pentru context, eu am un background în muzică. Am fost la o școală de muzică în I-VIII, am făcut vioară. Multă lume nu știe asta, e așa, un fun fact. Lumea are impresia ca sunt total afonă, which is lowkey true, dar am un background în muzică, cel puțin teoretic.

Dar asta e o mică paranteză. Cu DJ-iala, la început, sincer, nu am vrut sa fie ceva serios. Mi s-a părut un hobby nice to have, dar într-un fel sau altul s-a ajuns în punctul ăsta actual. 

Pe partea de evenimente a fost super stressful. Primele mele evenimente au fost absolut dezastruoase, din punctul meu de vedere. Din punctul de vedere al audienței, I don’t know, at least… I hope they had fun. Dar pentru mine a fost oribil, pentru că eram foarte stresată. Și nu știam ce fac foarte bine. A fost tricky la început, dar acum sunt mult mai confortabilă cu tot ce fac și știu ce fac toate butoanele alea acum (laughs). Deci, da, acum sunt mult mai confortabilă cu ceea ce fac pe scenă. 

ladiscutii.ro: Cum ți-a venit ideea de DJ MĂ-TA? Ce reacții ai avut care ți-au rămas în minte?

DJ MĂ-TA: Oh my God, girl, everybody asked me about this. Înainte de DJ MĂ-TA, am primit consola asta de Crăciun și postam la close friends toate gherlele. Gen, pe contul meu personal. Și am zis… Oh my God, guys, should I make an account with all this shit? Și toată lumea a zis da. Gen, 20 de prieteni. Și am zis OK, fair. 

Și eram în bucătărie și mă gândeam… Bro, what’s like the most unserious name I could have?

Și am zis… Oh my God, DJ MĂ-TA, oh my God, this is great. Dar n-a funcționat pentru că lumea oricum tot m-a luat serios anyway.

ladiscutii.ro: În ultimii ani te-am văzut pe scene mari la Untold, la Electric Castle, ai fost și la Neversea. Cum a fost pentru tine să ajungi acolo, având în vedere ce mi-ai povestit cu primele evenimente, care au fost destul de nasoale? Te așteptai la asta?

DJ MĂ-TA: Primele evenimente au fost nasoale în sensul că… Bro, eram efectiv căcată pe mine, adică nu puteai discuta cu mine normal. Deci, Neversea a fost primul festival la care am fost și am băgat trei zile la rând. A fost foarte stresant pentru mine, dar a ieșit bine. Gen, overall, feedback-ul a fost bun de la oameni. So that was fine.

După aia, pur și simplu, nu știu, simt că odată ce treci de primul festival sau primul eveniment așa mai mare cu public, it gets a bit easier. M-am obișnuit după a doua zi la Neversea. 

ladiscutii.ro: Am văzut că ai o conexiune specială cu publicul și reușești să menții atmosfera, chiar și când apar probleme tehnice, cum a fost atunci la Untold, când a trebuit să improvizezi și ați ajuns să recitați „Un elefant”. Care au fost cele mai memorabile momente de pe scenă pentru tine?

DJ MĂ-TA: Bro, eu nu știu de unde a ieșit chestia aia. Apropo, dacă nu v-ați dat seama, eram în straight-up panic mode. Chestia aia la Untold a fost un highlight, a fost chiar foarte fain, dar cel mai memorabil a fost Electric Castle de anul ăsta. Insane. Nu pot să-l descriu cuvinte. A fost insane ce-a fost acolo.

Crowd-ul a fost foarte receptiv și-au stat acolo patru ore total. Mă rog, eu am pus două ore, după aia a pus și Paul încă două ore, dar am stat eu pe acolo și-am dat din buci pe pupitru. Mi-a plăcut foarte mult conexiunea pe care o am cu publicul. Nu înțeleg de unde. Adică, nu știu, eu în capul meu încă nu cred că procesez. Adică… What’s happening? Nu realizez că stai, frate, these people actually like what I do. Eu încă am emoții, adică sunt stresată că mamă, o să vină cineva la mine la scenă, știi? Și e full. Oh my God, bro, like what the fuck?

Mi se pare că… Every event has its own memorable bit in it. Adică nu pot neapărat să zic că e un eveniment mai nememorabil ca altul. Întotdeauna se întâmplă ceva, o gherlă, o fază amuzantă, ori în timpul show-ului, ori după.

Highlight-ul mi se pare că-s festivalurile, că e altfel de vibe, dar la Electric m-am simțit cel mai bine. Și publicul mi s-a părut că a fost foarte receptiv la ce am pus. A fost un pic diferit față de ce fac de obicei. 

ladiscutii.ro: Tu combini manelele cu techno. De ce crezi că manelele polarizează atât de mult societatea, având în vedere și controversele legate de Babasha la Coldplay sau playlist-urile lui Salvatore Ganacci de la mai multe festivaluri?

DJ MĂ-TA: Unii români mi se pare că sunt foarte xenofobi sau, dacă nu xenofobi declared, they have this embedded xenophobia in their minds. Un fel de xenofobie generațională, nu știu cum să o descriu.

E chestia asta că nu ne plac manelele, că sunt cântate de romi și noi avem o anumită idee despre ei.

Revenind, în cazul manelelor e chestia asta de xenofobie… Mi se pare că generația asta, gen Z, gen Alpha, whatever, ăștia mai 25-ish, până în 30, s-au mai deschis un pic la minte. The previous generation a crescut cu Paraziții… Nu discutăm. You know exactly what I’m talking about.

Mă rog, e și chestia asta la televizor că am crescut cu gen… Oh my God, că manele, că incultură, că dacă asculți manele, ești un incult și nu-știu-ce. Și se asociază automat niște chestii una cu alta și… Mie nu mi se pare că e o problemă să pun manele, să ascult manele, le ascult cu mare plăcere. 

Sper ca într-o zi să ne trezim și noi la realitate. Să vedem și noi genul ăsta muzical ca pur și simplu… What it is. It’s been part of our culture for a fucking century at this point. We need to get over it. Eu am stat în Anglia vreo șapte ani, aproape opt. Aveam un prieten englez. I-am arătat acum 5-6 ani Made in Romania și bro, a înnebunit la cap, a turbat. He was like what the fuck is this, this is amazing. Like, I love it. I love whatever the fuck this is.

Și am zis ah, OK, dacă asculți muzica with a clear mind, it hits. Deci, efectiv, e strict like an us problem că asociem chestia asta cu o anumită etnie sau un anumit tip de oameni.

ladiscutii.ro: Te-am văzut la Pride anul ăsta. Ce te-a făcut să mergi acolo și cum vezi tu situația comunității LGBT în România? Crezi că se schimbă lucrurile în bine?

DJ MĂ-TA: Am primit invitația de la Asociația Accept. I was like, fuck yeah, let’s go. Eu n-am mai fost niciodată la Pride în București. Am fost numai în Londra la Pride. Mergeam aproape în fiecare an. Și eram foarte curioasă să văd cum e aici pentru că știu că în România, în general, e un pic mai complicat cum e primită parada în sine. 

To be honest, când am primit mail-ul, eram un pic indecisă. Strict from a security point of view, pentru că știu cât de nebuni sunt ăștia cu contraprotestele lor aici și sunt în stare să te hărțuiască fizic. Asta a fost singura chestie la care m-am gândit. Am zis fuck it, whatever, I don’t care. Am fost foarte excited când am primit invitația. Am acceptat-o, am zis whatever, dacă mi se întâmplă ceva, I don’t give a fuck.

Și mi-a plăcut foarte mult. A fost o experiență foarte wild să pun muzică de pe camionul ăla pentru toți oamenii de la marș. That was fucking crazy. Bro, într-un fel mă bucur că n-am văzut crowd-ul, că m-aș fi panicat rău la cât de mulți oameni erau, mai ieșeam așa din când în când. Actually, it was my biggest crowd.

A ieșit bine, adică am fost chiar plăcut surprinsă cât de OK a fost. In terms of poliție peste tot, m-am simțit foarte safe și totul a fost ok din punctul ăsta de vedere. Dar pe partea de cum văd evoluția comunității, whatever is happening, bro, România mi se pare că e cu 50 de ani în spate pe niște chestii. 

Am postat un recap post de la Pride. În ideea, am fost actually excited. Că wow, uitați ce frumos a fost, m-am simțit foarte bine. Comentarii: bag p#la în tine, îți dau unfollow. Erai mișto, dar acum îți dau unfollow. Că nu mai vin la niciun concert, că nu-știu-ce, că p#la mea. Și eram gen bro, what the fuck? What? Like, for what? Efectiv, nu puteam să procesez informația. Adică mi se pare insane…

ladiscutii.ro: Da, și publicul tău e tânăr, până la urmă.

DJ MĂ-TA: Nu, mă rog, îți dai seama că sunt foarte mulți din ăștia… Am făcut foarte, foarte multă curățenie cu Pride-ul. Mi se pare că e mult mai OK decât era… Eu am plecat din țară în 2017, deci it’s definitely better decât era atunci în România.

Mi se pare că lumea poate să se exprime un pic mai liber față de atunci, dar nu știu, there’s still work to be done pe partea legislativă și pe partea culturală mai ales. Adică, ți-am zis, pentru mine e încă șocant să văd chestiile astea, pentru că, într-un fel, mergi cu o frică în tine pe stradă. Am mulți prieteni care fac parte din comunitatea LGBT. Și, de exemplu, am un prieten care nu stă în țară, dar vine din când în când aici și îmi spune că trebuie să schimbe cum se prezintă în București, cum vorbește cu oamenii în București, pentru că he’s getting fucking harassed, adică nu e ce trebuie. Nu știu ce să spun, e mai OK decât era înainte, dar mai sunt multe de făcut. Partea asta religioasă mă scoate din sărite. Nu o pot înțelege, dar na, orthodox countries type beat.

ladiscutii.ro: Ai susținut un candidat la alegerile prezidențiale, pe Nicușor Dan, într-o perioadă tensionată, când România părea împărțită. Mulți alți artiști au decis să nu se poziționeze. Cum ai trăit această perioadă electorală?

DJ MĂ-TA: Foarte bine. Nu prea-mi pasă ce crede lumea despre mine. Eu cred că am un set de valori foarte bine pus la punct. În primul și în primul rând, tot ce zic, I just say it from the bottom of my heart, I don’t bullshit it și I fucking believe in it.  

Nu am fost plătită să zic chestiile alea, nu am fost presată de cineva să fac chestiile alea, le-am făcut pentru că am zis frate, am un following, pot să îmi exprim opinia. Și, mă rog, oricum, contextul atunci cu Nicușor a fost… nu știu, din punctul meu de vedere, bro, dacă ai following-ul și puterea măcar să vorbești despre chestia asta, fucking do it, că intrăm în rahat rău de tot. 

Nu e faza că mamă, stai, că sunt neutru, că nu știu ce, că nu pot să vă spun eu cu cine votez.  

Eu nu am spus nimănui cu cine să voteze. Eu am zis cu cine votez eu și de ce vreau să votez eu cu persoana aia și ce valori avem în comun. Atât.  

Dacă valorile mele se aliniau mai mult cu ăsta, cum p#la mea îl cheamă, cu Simion, aș fi zis că votez cu Simion. Dar we don’t share the same values, din fericire.

M-am exprimat și la evenimente, că fix atunci aveam un mini-turneu prin țară. Dacă te deranjează steagul meu european, îți dau eu banii înapoi pe biletul pe care l-ai plătit. Artistic performance, OK?  

ladiscutii.ro: Ce crezi că ar trebui să facem în următorii ani pentru a nu ne pierde direcția europeană până în 2028, când avem parlamentarele, sau 2030, când avem iarăși prezidențiale? Ce pot face artiștii?  

DJ MĂ-TA: This is a deeply political question. Există atât de multe lucruri pe care le pot face eu personal: să vorbesc despre valori europene și despre ce înseamnă pentru mine. Mi se pare că oricum toți care am făcut, de exemplu, postările astea despre Nicușor și despre Uniunea Europeană, we’re gonna keep doing them.

Dar nu stă neapărat în puterea noastră să influențăm chestiile astea. Pentru că oamenii nu votează gen mamă, m-a influențat DJ MĂ-TA sau nu știu cine, știi? Te influențează faptul că mori de foame sau nu mori de foame.  

Și, într-un fel, sunt un pic dezamăgită de ce se întâmplă acum. Ok, înțeleg că e o perioadă de austeritate și de nu știu ce p#la mea, dar genuinely sunt un pic dezamăgită mai ales de reformele astea în educație, cu bursele și cu toate chestiile astea. Adică mi se pare că, dacă se țin așa în continuare, peste cinci ani, it’s Simion-land.  

Adică… da, OK, noi putem să ne rupem gura în două, să vorbim despre valori europene, dar degeaba vorbim dacă n-am bani să merg la școală, n-am bani să merg la facultate, nu-mi găsesc loc de muncă, I see no improvement in whatever I need to do in my life și așa mai departe. Nu știu, o să vedem. Da, so far, în momentul de față, acum, gen septembrie 2025, e tricky. Dar putea fi mult mai rău. 

ladiscutii.ro: Ai început din pasiune. A devenit activitatea ta de DJ o meserie? Te poți întreține doar din muzică sau mai faci și altceva pe lângă?  

DJ MĂ-TA: Mi-am dat demisia de la corporație. Momentan pot să mă întrețin. Fac bani mainly din evenimente și e o oportunitate foarte bună pentru mine pentru că, de exemplu, anul trecut, pe vremea asta, mergeam la cam toate evenimentele unde eram chemată.  

Acum mi-am dat seama că I can carve out my own space, in a way și pot să fac evenimentele mele cum vreau eu și cu oamenii cu care vreau eu să colaborez. Am avut turneul ăsta mic în primăvară, a fost un mic test, am văzut că a fost super bine, că lumea e interesată, și acum lucrăm pentru a doua tură în toamnă.  

O să vină și niște bani din chestia asta, dar mă rog, îi reinvestesc pe toți în DJ MĂ-TA. Ca să-ți răspund la întrebare: da, pot să mă întrețin din chestia asta și pot să-mi fac damblaua cu ce idei am eu și ce evenimente vreau să fac. Mi se pare că și pe scena asta de partying și de clubbing în România, there’s also room for improvement.  

ladiscutii.ro: Cum ai vedea improvement-ul ăsta?  

DJ MĂ-TA: Eu stau în București. Sunt câteva cluburi, like main clubs în București: te duci în Control, în Apollo, în Expirat, în Q-Club. În Q-Club am fost, am băgat muzică, a fost super nice. 

Ideea e că, like, the booking managers sunt atât de elitiști… Eu, de exemplu, am câteva locuri unde pot să pun muzică. În Control nu pot să pun muzică, că pun manele. În Apollo nu pot să pun muzică, că pun prea multe tehnoase. Și e o fază de asta că, OK, m-aș potrivi teoretic pentru ambele locuri, dar at the same time I don’t, pentru că nu se pupă cu ce-i acolo. E loc de improvement pe partea de evenimente în sensul în care aș vrea să văd mai multă diversitate în tipurile de evenimente de aici. 

ladiscutii.ro: Și trebuie să te cenzurezi cumva?  

DJ MĂ-TA: Am avut evenimente unde mi s-a cerut chestia asta. Eu refuz. Le zic: dacă tu mă chemi și îmi zici „nu pune manele” sau „nu pune nu-știu-ce”, ai alți 100 de DJ în București care o să pună fix ce vrei tu și eu nu stau în banii aia să îmi dictezi tu mie ce să pun. Pentru că eu pun ce vreau eu. Și dacă nu pun aici, îmi fac eu evenimentul meu singură și I don’t give a fuck. 

Deci nu mă cenzurez. O singură dată am făcut prostia asta să mă cenzurez și I’ll never do it again, pentru că nu mă simt bine. It’s not my vibe.  

Nu înțeleg de ce trebuie să mă cenzurez. De obicei în 99% din cazurile în care I was told to censor myself a fost nu pune manele. Pun ce p#la mea vreau eu, man.  

ladiscutii.ro: Ce proiecte mai ai? La ce mai lucrezi?  

DJ MĂ-TA: Păi, momentan, lucrez la niște piese originale. I need to release my own shit.  

Lucrăm și la niște evenimente super nice pentru toamnă. Locațiile sunt stabilite, totul e OK, dar trebuie să le punem cap la cap. I’ll keep you posted.

Sursă fotografii: @DJ MĂ-TA