Hip-hop-ul românesc are povești și personaje care nu doar că au scris istorie, ci continuă să modeleze scena în fiecare zi. Faust este unul dintre ei: un artist care jonglează cu versuri pline de simbolistică, cu ritmuri diverse și cu o sinceritate care se simte în fiecare piesă. De la primele casete ascultate pe ascuns, până la colaborările cu mari nume ale genului și experiențele cu Drum’n’Bass, Faust ne-a vorbit despre tot ce înseamnă pentru el muzica – ca pasiune, ca stil de viață și ca mod de a transmite mesaje autentice.

Am stat la discuții cu Faust și am abordat subiecte care merg dincolo de scenă: alegerea numelui, filosofia din spatele versurilor, perspectivele publicului român asupra mesajului pieselor sale și chiar implicarea sa civică. Totul condimentat cu reflecții despre trecut, prezent și planuri pentru viitor, inclusiv lansarea label-ului RUFF UNIT și proiectele care urmează.

***

ladiscutii.ro: Care sunt primele tale amintiri legate de hip-hop? Cum a început călătoria asta și ce te-a făcut să crezi că îți vei putea urma visul?

Faust: În primă fază am fost influențat în plan familial, nu de către părinți, ci de către un verișor mai mare. Am primit o casetă ce conținea hip-hop românesc, ceva din primele trupe, Mafia, din categoria aia. Am ascultat caseta cumva pe șustache, pe ascuns, pentru că mi-a fost oferită informația că sunt înjurături și faze de genul. Pot să zic că m-a prins și atunci, dar în mod real m-a prins mult mai târziu, pentru că la momentul ăla cred că aveam 8-9 ani. Nu se putea pune problema să mă apuc de scris atunci.

ladiscutii.ro: Cum ai ajuns să alegi numele de scenă Faust? Ce legătură are cu tragedia lui Goethe?

Faust: Nu mi-am ales singur numele. Începusem să scriu primele versuri într-o gașcă de prieteni. Era unul, mai mare decât mine, care mi-a zis: „Bă, îți trebuie un nume. Am eu un pont, uite, Faust e un nume mișto”. În primă fază nu a avut pentru mine, cel puțin, nicio legătură cu opera lui Goethe.

Ulterior, evident că am făcut un pic de research și mi s-a părut foarte tare pentru că, oarecum, chiar mi se pare o analogie potrivită pentru viețile noastre sau, cel puțin, pentru viețile unora dintre noi. Nu neapărat în ideea de a face un pact cu diavolul și a-ți vinde sufletul, pentru că nu am ajuns niciodată în punctul ăsta și I’m a man of God, sunt la polul opus vizavi de aspectul ăsta. Dar cumulul de experiențe are cumva o referință: pentru a cunoaște binele, trebuie să treci un pic și prin rău. Pentru a cunoaște răul, trebuie să treci un pic și prin bine. Și apoi începi să le compari și să-ți dai seama ce e bine, ce nu. Așa te dezvolți ca om.

ladiscutii.ro: Muzica ta are deseori un substrat profund de simboluri și trimiteri filozofice. Crezi că există în România un public care rezonează cu abordarea asta?

Faust: Da, putem prin definiție spune că există un public, pentru că altfel probabil nu aș mai fi avut niciun concert sau aș fi avut doar concerte cu sala goală, 1-2-5 la număr și după aia m-aș fi lăsat de a cânta live și aș fi rămas la a face muzică doar în plan digital. Cum, totodată, se vede din aprecierile oamenilor vizavi de contentul muzical.

Nu este o plajă foarte mare, excesivă, dar există. Sunt oameni care își caută profunzimea și o găsesc prin ascultarea versurilor unora ca mine. Nu-s singurul, evident.

ladiscutii.ro: Ești prezent de mult timp pe scena hip-hop. Ce diferențe simți între perioada de început și ce se întâmplă acum?

Faust: Sunt părți pozitive și părți negative. Cele pozitive ar fi faptul că ai acces la toate resursele. Dacă chiar vrei să crești și ești pregătit să te promovezi puternic, acum poți să o faci. Dacă ne uităm încă un pic în spate, titanii noștri, în primii ani, trebuiau să-și distribuie muzica în plan fizic: CD-uri, casete, afișe – totul era super live. Nu era nimic pe internet. Astea sunt părțile bune.

Apoi, am putea spune ca s-a schimbat oarecum tendința de abordare a mesajului în ultimii ani. Să zicem că în timpurile trecute se acorda o atenție mai mare asupra a ce scoți pe gură, dar cu faptul ca s-a lărgit spectrul libertății de exprimare chiar nu am o problemă, chiar mă bucur pentru asta. Însă îmi rezerv dreptul de a avea gusturi proprii asupra muzicii, care se reflectă și din punct de vedere al mesajului. Evident, există, prin selecția naturală, și prodigies, oameni din toate generațiile care fac muzică frumoasă. Nu poți să stabilești chestiunea asta neapărat, ține doar de gusturi. Dar sunt oameni care fac muzică cu mesaj, cu perspectivă și sunt oameni care fac muzică fără perspectivă sau cu un mesaj care nu este tocmai pozitiv și benefic. Sunt părți bune și părți rele overall.

ladiscutii.ro: De-a lungul timpului ai colaborat cu artiști importanți din hip-hopul românesc. Care dintre aceste colaborări au fost cele mai speciale pentru tine?

Faust: Probabil cei șapte ani în care am fost în Subcarpați au fost un capitol esențial, în care am învățat o grămadă de lucruri despre cum se face muzică. Aș pomeni, apoi, colaborarea cu Deliric și NCTK. Au fost și colaborările cu Vlad Dobrescu – el este omul pe care îl respect cel mai mult. Chestia asta durează de ceva ani, din punct de vedere liric și așa mai departe. Cum face el muzica, pentru mine, este potențialul suprem. Mai sunt și colaborările cu Cedry2k, cu Guess Who. Până la urmă, toate au însemnat ceva pentru mine prin simplul fapt că la un moment dat, aveam 15-16 ani și nici nu mă gândeam vreodată că o să ajung să colaborez cu X sau cu Y.

Acum sunt într-un punct în care am impresia că mi-am terminat lista de artiști români cu care aș vrea să colaborez, pentru că am reușit să colaborez cu toți cei care mi-au atras atenția, încă de când eram mic. Asta presupune și o validare din partea lor, îmi dă de înțeles că muzica mea este destul de calitativă sau aportul meu asupra muzicii este apreciat (sau apreciabil).

ladiscutii.ro: În ultimii ani ai început să explorezi și zona DNB. Cum ți s-a părut reacția publicului la aceste materiale?

Faust: Interesant aspect. Au fost destul de deschiși oamenii la aportul meu vizavi de Drum’n’Bass. Au primit cu brațele deschise treaba asta.

Mai mult, am impresia că a adus și o oarecare influență asupra altor MC care poate stăteau doar pe zona de hip-hop, cărora li s-a prins un bec în momentul respectiv, li s-a pus în vedere că se poate aborda și alt stil. Mai ales că BPM-ul Drum’n’Bass-ului este propriu zis la dublu față de BPM-ul hip-hopului. Dacă hip-hopul stă între 80 și 90 BPM, Drum’n’Bass-ul este între 160 și 180. Undeva pe la 174-176 BPM este zona confortabilă a Drum’n’Bass-ului. Deci se poate cânta foarte lejer și peste Drum’n’Bass.

ladiscutii.ro: Trecând acum la un alt palier, ai ales să-ți exprimi deschis susținerea pentru un candidat la alegerile prezidențiale, într-un moment tensionat, în care mulți artiști au preferat să rămână neutri. Cum ai trăit acea perioadă și ce te-a determinat să te implici?

Faust: A fost destul de rău, pentru că am văzut ce înseamnă să nu te poți înțelege cu unii oameni. A fost și foarte greșit interpretată abordarea mea. Am primit multe mesaje de genul „Tu ai primit bani, promovezi, faci, dregi”, într-un context în care, cu mâna pe inimă spun treaba asta, nici la momentul acela (și am rămas de acord cu ce am făcut la momentul respectiv) nu l-am ales pe el pentru că îl simpatizez. Pur și simplu aveam o problemă mai mare cu partea cealaltă.

A fost o decizie de alegere a răului mai mic, cel puțin la momentul acela eu așa am considerat că e bine. Dar asta nu înseamnă că sunt mulțumit 1% de aportul actualului președinte în viața noastră. Mi se pare că nu face absolut nimic cum trebuie momentan. Iar apoi, eu sunt deschis și asumat în alegerile mele.

Dacă oamenii decid să dea un unfollow sau să înjure sau să se comporte ca niște animale pentru că decizia mea nu corespunde cu a lor, este absolut alegerea lor. Eu am respectat pe toată lumea și nu am fost să dau cu toporul în cei care nu merg pe nișa mea sau pe principiile mele.

ladiscutii.ro: Ce ar trebui să facem în următorii ani pentru a nu pierde direcția europeană până în 2028, când avem alegeri parlamentare, sau 2030, când sunt iar alegeri prezidențiale? Ce pot face artiștii?

Faust: Nu știu exact ce am putea face noi, ca artiști. Știu în schimb că am putea, ca oameni, să ne acceptăm și să căutăm mai mult să ne înțelegem, decât să ne uităm încruntat unii pe alții când nu gândim la fel. Nu se găsesc soluții când tăbărâm unii pe alții dacă părerile noastre sunt diferite. Adică nu știu, ar trebui un pic mai multă căldură în abordare și înțelegere reciprocă față de alegerile fratelui nostru, apoi putem să ne gândim și la niște rezultate pozitive.

Cred că răspunsul se leagă de întrebarea de mai devreme. Ura nu duce la nimic constructiv, decât la dezbinare și nu avem nevoie pentru că oricum se ocupă ăștia de noi să ne despartă și, mai grav, pare că și reușesc. Ar fi esențial să nu-i ajutăm și noi în reușita asta.

ladiscutii.ro: La început a fost pasiunea. Cum privești acum muzica? Ca pe o meserie, ca pe un stil de viață sau ambele? Se poate trăi doar din muzică în România?

Faust: Se poate trăi doar din muzică. Nu zic neapărat că este cazul în ceea ce mă privește, pentru că eu nu trăiesc doar din muzică. Am și un plan B.

Mă ocup cu producție de personalizare, branding de textile și orice presupune zona de advertising și marketing. Produc haine, produc accesorii, imprim absolut orice. Ăsta este un plan B pentru mine, dar unul care este la fel de fezabil din punct de vedere financiar, dacă nu chiar mai fezabil în unele momente.

Deci dacă întrebarea este generală, se poate trăi doar din muzică. Cunosc artiști care trăiesc doar din muzică și o duc bine și cunosc artiști care nu o duc bine, deși potențialul lor muzical este foarte mare. Sunt multe elemente, mai ține și de noroc, de cum te miști…

ladiscutii.ro: Ce sfat ai da unui tânăr care dorește să-și construiască o carieră muzicală, dacă ar fi la început?

Faust: Înainte de toate, să nu mai ceară păreri. Muzica nu este despre ce crede altcineva. Sună foarte paradoxal și anapoda oarecum, dar în procesul creativ, tu nu trebuie să ții cont dacă îi place lui frate-tu sau unui străin.

Nu trebuie să ceri păreri, trebuie să o faci până când îți place ție atât de mult încât să nu îți mai vină sa ceri nicio părere. Practica e practică, exercițiul e exercițiu, consecvența e consecvență, disciplina e disciplină. Să lase prostiile totodată, vizavi de cei care mai au și alte tendințe în afară de a crea muzică. Aici mă refer la viața personală.

Nu sunt foarte de acord cu bagabonțeala și street behavior și faze de genul ăsta, mai ales pentru că le-am trăit. Asta le recomand tuturor: sa învețe din greșelile noastre, să fie cu capul pe umeri, să fie băieți deștepți și fete deștepte și să trăiască o viață bună.

Sportul e bun pentru minte, pentru suflet, pentru corp, pentru creativitate, pentru toate cele. Nu substanțele și nu o viață autodestructivă și așa mai departe.

ladiscutii.ro: Ce proiecte mai ai, la ce mai lucrezi?

Faust: Lucrez la multe chestii, destul de multe în paralel. De principiu urmează să dezvolt un label, mi-a venit un nume, se numește RUFF UNIT. O să avem și un prim concert cu ocazia asta, pe 19 septembrie.

La asta pot să zic că lucrez, pe de-o parte să dezvolt un label, în care să includ mai multe stiluri muzicale, în care să includ producători de beat-uri, artiști vocali care sunt deschiși să colaboreze pe stilurile pe care le abordez și eu, printre care hip-hop, DNB, grime, afrobeat, reggae, dub, tot felul de chestii. Asta aș vrea să concretizez în viitorul apropiat și deja am început procesul.

Iar apoi, niște clipuri, niște muzică, niște piese. Mai am o grămadă de piese nelansate și piese work in progress, care, în mod firesc, o să iasă fiecare la momentul lor. Și poate și un viitor material, nu se știe niciodată.

Sursă fotografii: Facebook/Faust