---

Puțini artiști reușesc să îmbine atât de natural viața de zi cu zi cu versurile, fără să piardă contactul cu realitatea sau cu oamenii din jur. Macanache e unul dintre ei – un artist care nu s-a rupt niciodată de cartierul care l-a format, dar care nici nu s-a blocat în trecut.

La prima vedere pare mereu relaxat, dar dincolo de vibe-ul de băiat de gașcă, e atent la tot ce-l înconjoară: de la ritmul instrumentalului, până la ce simte fiica lui zi de zi. Îmbină muzica cu viața personală fără să le confunde, și reușește, cumva, să rămână fidel lui însuși chiar și când lumea din jur se agită în toate direcțiile.

Am stat la discuții cu Maca despre ce înseamnă o piesă bună, cum jonglează cu rolurile de tată și de artist, de ce nu mai e același vibe în comunitățile underground de altădată și ce-l inspiră în 2025.

ladiscutii.ro: Cum știi când o piesă e gata și nu trebuie să-i mai adaugi nimic?

Macanache: Acum îmi dau seama după ce o revizuiesc de câteva ori. Înainte o scriam, o înregistram și după aia voiam să mai modific ceva și era greu, era dubios.

ladiscutii.ro: Ce faci atunci când n-ai creativitate? Ai un ritual sau pur și simplu te apuci de treabă?

Macanache: Ori intru în notes-ul meu de pe calculator sau de pe telefon, ori pur și simplu nu scriu dacă e prea forțat și mă doare capul ca să screm o idee, o rimă sau ceva. Mă duc afară, mai trăiesc un pic și după aia.

ladiscutii.ro: Ai vorbit în interviul trecut despre piesa „Diana” ca despre o declarație de dragoste. Ce alte emoții sau povești simți că n-ai reușit încă să pui într-o piesă?

Macanache: O să scriu o piesă pentru fetița mea și una pentru tata care a murit, dar astea-s niște sentimente mai grele. Aștept, în primul rând, un instrumental potrivit pentru așa ceva. Să nu fie nici caterincă… să fie ceva serios și frumos.

ladiscutii.ro: Care e diferența între Macanache de pe scenă și cel de acasă, cu fetița ta? Se mai amestecă personajul cu omul?

Macanache: Cu fetița mea mă comport mai frumos, adică nu sunt așa vulgar, vorbesc super frumos, sunt mult mai răbdător. E totul la superlativ pentru ea. Mă abțin să mă enervez pe oameni… Avem răbdare, trebuie să vină autobuzul… trebuie să fii altfel un pic, știi? Pentru că eu așa am fost crescut, sălbatic. Adică am influențat-o inclusiv pe mama. Mama vorbește urât din cauza mea și a soră-mii. Ea nu știa o înjurătură, acum le știe pe toate și a inventat și câteva. A inventat unele cu morți, răniți, îți dai seama, d-alea combinate, înjurături împerecheate. Dar noi am influențat-o și nu aș vrea să o influențez pe fetiță cu chestia asta. O să afle ea de pe stradă, la școală, la grădiniță, dar vedem. Fiecare cu mediul în care crește. Încerc să-i ofer un mediu optim și frumos.

ladiscutii.ro: Ce sfat ți-ai da acum, dacă ai fi tânărul Macanache care vrea să scrie prima piesă?

Macanache: Ai încredere că o să fie bine. Nu te mai stresa.

ladiscutii.ro: Dacă n-ai fi făcut muzică, ce drum crezi că ai fi luat?

Macanache: Altă meserie. Am lucrat în bar și era o meserie curată și frumoasă și aveam și destul timp pentru mine. Dacă nu mai mergea, încercam altă meserie, probabil, că-s curios de alte chestii. Am lucrat destul de multe meserii, dar le-am schimbat după un an, doi.

ladiscutii.ro: Mi-ai zis că ai spălat inclusiv vase.

Macanache: Da, vase, împărțit pliante, afișe, animator pentru copii, Mickey Mouse, faianță, acoperișuri, piscine, toate. Acum că-mi iau și carnetul, mă băgam și pe șoferie.

ladiscutii.ro: Cum ai vrea să evolueze colaborările tale pe viitor? Ce fel de artist sau genuri te atrag acum?

Macanache: Îmi plac Joey Valence & Brae, ne-am și întâlnit, am și vorbit. Ei sunt foarte populari în America și foarte pe val acum și nu cred că mai au timp să cerceteze, să asculte, dar ar fi o mișcare super tare pentru ei și pentru mine, la fel și ideea în sine. Știi, rapperi mișto din State să facă o piesă cu un rapper din România. Și îmi place stilul lor, adică combină două stiluri care se contopesc mișto.

ladiscutii.ro: E vreun artist din România cu care încă nu ai colaborat, dar ai vrea?

Macanache: Nu prea-mi doresc colaborările, ele vin la mine de obicei. Adică eu scot piesele mele, mă pun și scriu o piesă și oamenii se gândesc că m-aș potrivi pe unele piese de-ale lor. Dar eu aș vrea să fac piese cu artiștii care sunt mai la început și sunt tari, ca să-i vadă lumea, să-i descopere, să-i vadă la fel cum îi văd eu și să aibă o expunere mai mare cumva. Deci cu newcomeri, cum ar veni.

ladiscutii.ro: Cum crezi că va arăta scena hip-hop românească peste 20 de ani?

Macanache: E un salt mare, dar cred că în următorii 5-10 ani o să fie mai mulți artiști, și b-boy, și rapperi, pentru că e un fenomen chestia asta și oamenii au lăsat-o pentru ceva mai ușor, dar odată ce depășești pragul ăla, durează până devii un dansator, un b-boy bun, durează până devii un rapper bun sau un DJ bun, dar după ce bagi 2-3-5-10 ani de muncă, vezi rezultatele și te distrezi. Pe când în ultimii ani, lumea a ales rețeta mai ușoară: fac aia, rezultatul e imediat, instant, ceea ce cred că se aplică și în alte chestii. Vrei rezultatul acum, ai tras de fiare de două ori, vrei să fii pătrățele tot. E de muncă, totuși și satisfacția e mai mare după aia când devii maestru pe ceva destul de greu, ceva ce nu poate să facă oricine. Și tu te distrezi din punctul ăla.

ladiscutii.ro: Cum ai început brandul Interzis și ce-ai învățat din trecerea de la artist la antreprenor?

Macanache: Oricum făceam asta dinainte, cumva. Înainte să fiu rapper, tot combinam chestii. Telefoane, training-uri, papuci, scame, orice. Asta de antreprenor o aveam din cartier. Iei chestii mai ieftine, le vinzi mai scump, dacă ai și gusturi, iei pe alea, crezi tu că alea se vând, încerci, pierzi. Și cumva știam că trebuie să am un brand, vreau să fac asta.

Îmi place și moda, îmi plac și hainele, materialele. Doar că acum e foarte greu în 2025 cu toate hainele astea care există în lume, e supradoză de haine și toate-s materiale proaste, vai mama lor, de fast fashion. Adică eu am numai haine vintage, mai primesc de la oameni tricouri noi, dar trebuie să vând și eu haine noi, probabil o să vând ediții limitate, super puține, și materiale ca lumea și oamenii să le îndrăgească. În loc să cumpere de la brand-uri mari, cumpără de la 10 brand-uri mai mici și mișto. Așa dispar și ăia care distrug moda și planeta și e mai organic, mai natural, de comunitate.

ladiscutii.ro: Cum au funcționat comunitățile underground din București pentru artiști ca tine în trecut?

Macanache: Ele au fost, acum e mai greu, că lumea nu prea mai stă pe stradă, să zic așa, să comunice, să împartă idei, totul e pe internet. Îți trimite cineva un mesaj, aia e toată comunicarea. Noi, uite, ne mai întâlnim la o chermeză, o nebunie, mai stăm degeaba pe stradă.

Mai mergem, ne mai întâlnim să desenăm, mai stăm degeaba. Efectiv stăm și împărțim idei, ne gândim, facem caterincă.

ladiscutii.ro: Ți se pare că e foarte superficială interacțiunea acum?

Macanache: Da, oamenii cumva te știu de pe internet, știu că ești un brand sau ești o persoană influentă, chit că ești colegul lui de școală, încearcă să se apropie pentru ceva interese. Oamenii revin când e ceva frumos cum e chestia asta de a sta la masă cu prietenii sau cu niște oameni și să-i cunoști, să vorbești cu ei. Îți dai seama că interacțiunea e foarte umană și plăcută și probabil o să mai vrei după aia.

ladiscutii.ro: Cât e spontaneitate și cât e muncă într-un freestyle?

Macanache: E antrenament, practic. Freestyle înseamnă două chestii. Cel puțin la noi, în România, freestyle-ul e rimă pe loc și o strofă de acasă. Dar dacă faci rime pe loc, of the doom, atunci trebuie să faci asta constant, zilnic, oriunde poți, dai drumul la niște beaturi, la un beatbox sau acappella și te joci cu ideile, bam-bam, pasă-pasă cu un tovarăș sau doi. Și făcând asta des, ai mintea antrenată să prindă rimele. La fel și cu scrisul, cu cât scrii mai mult, cu atât devii mai bun la scris. Depinde ce faci, e destul de greu să le faci pe amândouă bine.

ladiscutii.ro: Ai spus că ești dependent de a face muzică. Cum te simți când faci pauze forțate între lansări?

Macanache: Îmi place să mă plimb, să descopăr locuri, oameni și asta mă ajută. Nici nu pot să scot albume pe bandă, că se fumează repede. Te duci de plăcere când mergi în turneu cu albumul, că tu știi că nu faci nimic. Te duci să cânți la oameni ca să-ți promovezi albumul, materialul. Dai tu bani de acasă să le arăți la oameni ceva tare.

ladiscutii.ro: Mai ai ceva proiecte de viitor?

Macanache: Am foarte multe proiecte, foarte puțin timp, dar încerc să le combin. Pe de-o parte trebuie să fac și bani și pe de-o parte vreau să am timp să fac și ce-mi place. Dar odată ce ai bătut palma cu cineva pe un proiect, are un deadline, trebuie să fie în anumiți parametri, cu un anumit stil, și sunt oportunități pe care n-ar trebui să le piardă nimeni.

Că poate anul ăsta te vrea lumea, la anul faci foamea. Și mai bine iei bani acum ca să stai liniștit la anul, ca greierele cu furnica, cum era nebunia aia. Strâng bani acum, vara, la toamnă am bani de chirie, de lumină, de țigări, de mâncare.

O să mai scot acum o colecție, o capsulă de haine, cu niște prieteni, Different Cut îi cheamă. O să scoatem niște treninguri.

Și sper să dau drumul și la expoziția lui tata, vernisajul de tablouri.