Sursa foto: Facebook, Marina Bugs 

Unul dintre cele mai premiate filme românești ale anului trecut, „Anul Nou care n-a fost”, devine punctul de plecare al unui amplu proiect educațional dedicat memoriei istorice și valorilor democratice. Caravana, un demers cultural, educativ și apolitic propune o serie de evenimente itinerante în mai multe orașe din România, reunind proiecții de film, dezbateri și întâlniri cu specialiști în istoria recentă.

Am stat la discuții cu Andrei Galiță, consilier superior în cadrul Direcției Investigații, C.N.S.A.S., despre importanța educației istorice în rândul tinerilor, contribuția caravanei la înțelegerea regimului comunist și felul în care filmul „Anul Nou care n-a fost” reușește să deschidă, dincolo de ecran, un dialog autentic despre libertate, represiune și responsabilitate civică.

Cum a luat naștere caravana

„O veste foarte bună a venit în iarna anului trecut, când Parlamentul a decis ca și la noi, într-un final, să existe ca materie obligatorie Istoria comunismului din România. Și asta e, din punctul meu de vedere, foarte bine”, ne-a spus Andrei Galiță.

„Uite că întâmplarea face că am fost implicat și în procesul de redactare a unui manual de Istoria comunismului. Nu pot da acum mai multe detalii pentru că e în curs de evaluare la Ministerul Educației. Și ne-am gândit, atunci când am scris manualul, cum am putea să facem să ne adresăm mai bine generației tinere — trebuie să acționăm un pic pe altă rețetă.

Cum mergi către generația tânără? Cu foarte mult vizual, cu audio, cu video, cu fotografie, cu resurse de genul ăsta, cu multimedia până la urmă.

Cumva, în conexiune cu treaba asta, m-am apropiat și mai mult de prietenul meu bun, Bogdan Mureșanu, cel care a regizat Anul Nou care n-a fost, un film care a picat cum nu se poate mai bine (deși el a fost început cu suficient de multă vreme înainte de momentul complicat de anul trecut, de la alegerile prezidențiale).

Bogdan s-a gândit la un proiect foarte bun, la o caravană cinematografică, în parteneriat cu Ministerul Culturii, Ministerul Educației, IICCMER, C.N.S.A.S. — o caravană în care să fie proiectat filmul în aproape 17 orașe din țară și să existe discuții între public și persoane nu neapărat din echipa filmului, ci istorici, jurnaliști, politologi, sociologi, oameni care să poată susține științific, academic realitățile prezentate în film”, a subliniat acesta.

Când istoria vorbește pe limba tuturor

“Am fost invitat să vorbesc și eu, pe durata întregii caravane, despre aparatul represiv — în principiu, despre ce făcea Securitatea. Activitatea Securității e redată foarte bine în film. Acum suntem în plină caravană, e unul dintre momentele scurte pe care le petrec în București, urmează să continuăm turul prin țară și este foarte plăcut să vezi că oamenii (și cei care au trăit regimul comunist, dar și cei care nu au trăit regimul comunist) văd filmul și înțeleg destul de bine, din combinația asta, ce redă filmul plus ceea ce spunem noi ca lectori, așa, pe teme, pentru că, pentru cei care au văzut filmul, abordează și fenomenul frontieriștilor (al celor care încearcă să treacă Dunărea înot), și colaborarea cu Securitatea, și presiunea care se punea uneori, și cenzura de la partid, și drama pe care o trăiește un artist sau un actor atunci când este obligat să facă ceva în sprijinul propagandei oficiale, și drama demolărilor este redată foarte bine (mama acelui ofițer de Securitate care avea o casă în cartierul Uranus și urma să fie demolată). Mai e reprezentată penuria, lipsa bunurilor, griul ăla pe care Bogdan îl surprinde foarte bine”, adaugă Andrei Galiță.

Anul Nou care n-a fost — o tragicomedie

„Cumva ai anii ’80 in a nutshell în filmul lui Bogdan Mureșanu. Filmul e o tragicomedie, care îți lasă o stare plăcută, amuzantă, dar pe de altă parte îți lasă și o stare de teamă, se simte frica, teama de informatori, de regim, de faptul că ai putea fi sancționat pentru opiniile tale. Să ne amintim bucățica din film în care este prezentat cazul tatălui care se duce disperat să ude cu apă și să arunce detergent peste scrisorile dintr-o cutie poștală pentru că fiul lui trimisese o scrisoare către Moș Gerilă în care cere pentru mama lui o geantă și, pentru tata, să moară nea Nicu și începe o întreagă nebunie, se panichează pentru că scrisoarea ajunge la poștă…

Filmul îți oferă câte o felie din fiecare tip de tort pe care ți-l putea oferi regimul (sau mai degrabă colivă, pentru că acolo era o moarte a libertății, a democrației și a drepturilor). Cam despre asta e vorba, mă bucură mult demersul, mă bucură că e bine primit, sălile sunt pline, filmul are un real succes la toate generațiile și împreună cu explicațiile pe care le mai furnizăm și noi, cei care studiem regimul comunist, pare că iese o combinație fericită și pare că oamenii pleacă încântați.

Sper să se vadă asta în felul în care se vor raporta la orice tendință autoritară, sper să le fie mai ușor să le recunoască pentru că ele există și vor exista din ce în ce mai mult și nu-ți ascund faptul că sper ca efectele caravanei să se vadă inclusiv în opțiunile de vot care sper eu să fie întotdeauna pro-democratice, pro-europene. Nu mă interesează ce partide aleg oamenii și ce candidați, sper doar să aleagă candidați democrați și partide democratice, care prețuiesc valorile euroatlantice”, mai precizează Andrei Galiță.

***

Filmul „Anul Nou care n-a fost”, în regia lui Bogdan Mureșanu, a dominat Gala Premiile Gopo, obținând zece trofee, printre care: Cel mai bun film de lungmetraj, Cea mai bună regie, Cel mai bun scenariu, Cel mai bun actor în rol principal – Adrian Văncică, Cea mai bună actriță în rol principal – Nicoleta Hâncu și Cel mai bun montaj. Producția este rezultatul unei colaborări internaționale, reunind nume importante din industria cinematografică din România și Serbia.

Cu 22 de premii internaționale în palmares și o nominalizare la European Film Awards – European Discovery 2024, filmul este distribuit în prezent și în cinematografele din Franța și Belgia prin compania Memento Distribution.