În memoria colectivă a celor mai tineri, farmacia e asociată cu reclame care mai de care mai stridente ce vând produse „la preț mic”, așa că, pentru acest simplu fapt, contestabil sau nu, le putem considera „farmaciile inimii”. Cândva, totuși, farmaciile erau adevărate temple de preparare a licorilor fel de fel – al căror nume era adesea latinesc -, conduse de profesioniști licențiați în țară sau în străinătate.

Volumul „Farmacia română. O istorie ilustrată” al autorului Sorin Mărgărit e o călătorie atent ilustrată prin filele istoriei farmaciei românești, ce dezvăluie cu rafinament trecerea de la tainele rețetelor tradiționale (și exotice – putem observa, de pildă, cum arăta pasta de dinți radioactivă “Email D’Argy”) la perioada transformării spațiilor de lucru în sumbre hale muncitorești, odată cu naționalizarea.

Cunoscut pentru pasiunea sa de restaurator al epocilor, istoricul a creat un album al evoluției profesiei de farmacist și al prefacerilor prin care a trecut farmacia, punând cap la cap, într-o estetică ireproșabilă, ilustrate cu diverse “panacee”, fotografii ale interioarelor, diplome de licență, prescripții medicale, buletine informative, publicații de peste un secol și nu numai. “Toți Românii, cari sufer de boale, de ori ce fel ar fi, mai ales cele lumești să vină sau să scrie la farmacia românească a lui L.V. Moldovan (…)”, aflăm dintr-un vechi afiș.

Cartea nu doar că documentează istoria farmaciei, dar și aduce în prim-plan impactul cultural și social al acestei profesii. Farmaciile erau adesea afaceri de familie, transmise din generație în generație, cu fiecare ins ce prelua conducerea adăugându-se noi straturi de tradiție și onorabilitate. Să amintim doar povestea Farmaciei “Oravetz” din Focșani, care a funcționat neîntrerupt timp de 131 de ani, până când buldozerele comuniste au stopat orice inițiativă privată.

Pe măsură ce cititorul avansează prin paginile cărții, descoperă povești fascinante despre farmaciști celebri și contribuțiile lor la desăvârșirea medicinei românești. Farmaciștii aveau să fie sprijiniți să-și dezvolte cunoștințele prețioase cu o mai mare aplecare din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, iar autorul ilustrează foarte bine, cu exemple din documente relevante, demersuri legislative ca înființarea Pharmacopeei – singura condică de medicamente folosită pe întreg teritoriul țării.

Fascinante sunt și mostrele de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte servite femeilor, pe care autorul le așază într-un grupaj minunat de reclame interbelice pentru produse parafarmaceutice. Titlurile sunt grăitoare: “Se înstrăinează iubirea bărbatului tău?”; “Mireasă la 50 de ani”; “O femeie de 35 de ani răpește logodnicul unei blondine de 19 ani”; “Ce vă trebuie ca să câștigați un bărbat” (răspunsul fiind, bineînțeles, “crema Tokalon, aliment pentru piele, culoarea roză”).

Cartea „Farmacia română. O istorie ilustrată” de Sorin Mărgărit poartă cu grație cititorul prin epocile în care a evoluat un așezământ în prezent vital pentru sănătatea publică. Cu ajutorul ilustratelor, volumul reușește să aducă la lumină vechi și prețioase leacuri pentru care, pesemne, s-a inventat expresia “esențele tari se țin în sticluțe mici”.

Sursă poze: monitoruloficial.ro