Câteodată, istoria ia forma imaginilor, fie că sunt reproduceri ale unor monede, timbre, cărți poștale, fie că sunt file ale cataloagelor de prezentare ale prăvăliilor orășenești. Cartea „Salutări din Bucuresci. Voiaj în Belle Époque”, scrisă (și, să nu uităm, ilustrată!) de profesorul Sorin Mărgărit, te poartă într-un univers unde ceasul nu mai ticăie, pentru că s-a oprit, fără să clevetească, pentru a admira peisajele, oamenii și întruchipările unei perioade parfumate, cu gust și pline de frumos, care începe odată cu Războiul de Independență și se sfârșește în preajma intrării României, de partea Antantei, în Primul Război Mondial.

Volumul strânge laolaltă mărturii grafice ale unui „Mic Paris” cochet, bine închegat și mereu în mișcare. Cocoanele, demoazelele, monșerii, burlacii și familiștii, cărora autorul le dedică albumul, prind viață pagină cu pagină. Mai că-ți imaginezi cu câtă scrupulozitate citeau tinerele micul îndreptar de comportare în societate („Porunca VII. Alege cu băgare de seamă prietenele și apropie-ți mai mult pe cele urâte”) sau cât oftau domnișorii cărora nu li se răspundea pe Tinder-ul vremii, rubrica de „Mica Publicitate” de la Adevērul („Tânăr liberal, dorește o nobilă făptură delicată, gingașă și suavă, gospodină, sinceră, lipsită de pretențiuni pentru împărțirea menajului reciproc avantajos”).

Cititorul e îndemnat să-și uite rețelele de socializare pe noptieră și să pornească la galop pe străzile bucureștene, unde e invitat de ospătari galanți în cârciumile vremii să bea o bere „escelentă”, cu „export în toată țara” sau, dacă nu e mare fan, măcar să ia câteva guri de cognac de la distileria Metaxa ori de șampanie fină de la Capșa. Numele și prestigiul unor afaceri prospere ale vremii, cum erau cele din Centrul istoric, a căror încununare o vedeam pe Calea Victoriei, ne vorbesc despre un oraș în plină expansiune, dintr-un București ce încă își căuta identitatea între influențele orientale și aspirațiile occidentale, iar luxul nu mai era doar apanajul Vienei.

Pe drum, cititorul se va întâlni cu zeci de concetățeni, grăbiți să ajungă la ultima piesă de teatru, la vreun magazin cu ținute franțuzești, de gală („Haina face pe om!”), la chioșcul care vinde revistele ce dictează ultima modă sau într-una dintre prăvăliile bucureștene de unde se putea procura argintărie fină.

O adevărată cronică a vieții cotidiene ne duce în inimile comercianților și meșteșugarilor, unde anunțuri și reclame redactate, deseori, cu ironie și într-un limbaj franțuzit — pe care condeiul caragialesc îl satiriza —, conferă farmec chiar și celor mai mărunte obiecte pe care, ca și în zilele noastre, „trebuie” să le ai.

Cărțile poștale ilustrate cu desene atent tușate ne poartă pe străzi dispărute, printre edificii impunătoare și bărbați cu pălării din fetru și femei cu rochii de epocă, care, câteodată, participau la „bătăile cu flori” organizate la Șosea. Nu de puține ori, numismatica își face apariția în carte ca o veritabilă artă a epocii, întrucât monedele și emisiunile de titluri de stat sunt schițate cu o migală greu de imaginat și redate cu o atenție maiestuoasă la detalii.

Albumul „Salutări din Bucuresci. Voiaj în Belle Époque” al lui Sorin Mărgărit nu este doar o colecție de imagini însoțite de explicații sau considerente istorice. Este un puzzle ce evocă atmosfera unui București în plină efervescență, cu ecouri de vals și parfum de epocă, pe care îl regăsim, preț de 120 de pagini, în toată splendoarea sa, gata să ne spună o poveste ascunsă și acum între ilustrate.