📷 Sursă fotografie: RA Mendoza | pexels.com
În data de 12 decembrie 2024, România și Bulgaria erau primite, cu drepturi depline (deci și cu granițele terestre) în Spațiul Schengen! Cele două state vor adera de la 1 ianuarie 2025. Ce înseamnă asta?
Spațiul Schengen, o inițiativă care permite celor peste 400 de milioane de locuitori ai Europei să călătorească liber între statele-membre fără a fi supuși controalelor la frontieră, reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene. Proiectul, lansat în 1985 de cinci țări membre ale UE – Franța, Germania, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg – a evoluat treptat, devenind astăzi cel mai mare spațiu de liberă circulație din lume.
De unde vine numele?
Denumirea acestui spațiu provine de la micul sat Schengen din Luxemburg, situat la granița cu Germania și Franța. Aici au fost semnate Acordul Schengen în 1985 și Convenția Schengen în 1990, documente care au pus bazele eliminării controalelor la frontierele interne și stabilirii unui cadru juridic comun pentru gestionarea frontierelor externe. Acordul și convenția constituie, împreună cu acordurile și normele conexe, acquis-ul Schengen, care a fost integrat în cadrul UE în 1999 și a devenit legislație a UE. Tratatul de la Lisabona a făcut ca o „zonă (…) fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulație a persoanelor” să fie un obiectiv al UE, potrivit glosarului juridic.
Astăzi, spațiul Schengen acoperă peste 4 milioane de kilometri pătrați și reunește 27 de țări, incluzând 23 de state-membre ale UE (Austria, Bulgaria, Belgia, Cehia, Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Regatul Țărilor de Jos, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, România) și patru state-membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția). Croația s-a alăturat spațiului Schengen la 1 ianuarie 2023, devenind cel de-al 27-lea stat membru.
Un vis îndeplinit după o lungă așteptare
România și Bulgaria aplică deja integral normele Schengen de la 31 martie 2024, dată de la care controalele la frontierele aeriene şi maritime interne cu Bulgaria şi România au fost eliminate, în baza deciziei Consiliului din 30 decembrie 2023. Frontierele terestre vor fi eliminate de la 1 ianuarie 2025. Totuși, acest lucru se va face treptat.
Potrivit unei declaraţii comune semnate de Austria, România, Bulgaria şi de preşedinţia ungară a Consiliului UE în luna noiembrie a acestui an, „Pentru a atenua potențiala modificare a tiparelor migratorii care ar putea apărea ca o consecință imediată a absenței frontierelor interne, să continue să efectueze controale la frontiere în conformitate cu articolul 25, alineatul (1), litera (a), din Regulamentul (CE) nr. 25a alineatele (4) și (5) din Codul frontierelor Schengen la frontierele terestre dintre Ungaria și România și dintre România și Bulgaria pentru o perioadă inițială de cel puțin șase luni, pentru a preveni orice amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne”.
Astfel, chiar dacă România și Bulgaria vor adera oficial la Schengen în etape, controalele la frontierele terestre dintre Ungaria și România și dintre România și Bulgaria vor fi menținute inițial pentru cel puțin șase luni. Totodată, Irlanda și Cipru rămân în afara spațiului Schengen, iar reglementările la granițele externe continuă să fie întărite.
Pentru România, integrarea deplină în spațiul Schengen aduce multiple avantaje. Eliminarea controalelor la frontiere va simplifica considerabil călătoriile românilor peste hotare, reducând timpul petrecut în vamă. Pentru diaspora românească, drumul spre casă va deveni mai ușor și mai rapid. În plus, mediul de afaceri va beneficia de o fluidizare a transportului de mărfuri, cu efecte pozitive asupra comerțului și economiei naționale.
Avantajele pe care le oferă circulația fără frontiere
Libera circulație în spațiul Schengen transformă viața de zi cu zi a cetățenilor europeni. Aproximativ 3,5 milioane de persoane traversează zilnic frontierele interne pentru a munci, studia sau vizita familia. De asemenea, peste 1,7 milioane de oameni locuiesc într-un stat Schengen și lucrează într-altul. În fiecare an, se estimează că europenii efectuează 1,25 miliarde de călătorii în interiorul acestui spațiu, generând beneficii semnificative pentru turism, cultură și economie, potrivit site-ului Consiliului European.
În iunie 2024, Uniunea Europeană a adoptat un nou Cod al Frontierelor Schengen, care introduce măsuri suplimentare pentru întărirea guvernanței și gestionării frontierelor externe. Acestea includ mecanisme pentru prevenirea instrumentalizării migranților, cooperare polițienească transfrontalieră și un cadru revizuit pentru reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne, în caz de urgență.
„Prezentul regulament prevede absența controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne dintre statele membre ale Uniunii. Prezentul regulament stabilește normele aplicabile controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii”, prevede Articolul 1 al Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen).
Potrivit definițiilor regăsite în același regulament european,
1. „frontiere interne” înseamnă:
(a) frontierele terestre comune, inclusiv frontierele fluviale și pe lacuri ale statelor membre;
(b) aeroporturile statelor membre destinate zborurilor interne;
(c) porturile maritime, fluviale și cele aflate pe lacuri ale statelor membre pentru legăturile interne regulate cu feribotul;
2. „frontiere externe” înseamnă frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontierele fluviale și pe lacuri, frontierele maritime, precum și aeroporturile, porturile fluviale, porturile maritime și porturile aflate pe lacuri, cu condiția să nu fie frontiere interne;
3. „zbor intern” înseamnă orice zbor având plecarea exclusivă de pe teritoriile statelor membre sau destinația exclusivă pe teritoriile statelor membre și fără să aterizeze pe teritoriul unei țări terțe;
4. „legături interne regulate cu feribotul” înseamnă orice legătură cu feribotul între aceleași două sau mai multe porturi situate pe teritoriul statelor membre, fără escală în porturi situate în afara teritoriului statelor membre, și care constă în transportul de persoane și vehicule conform unui orar publicat;
5. „persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii” înseamnă:
(a) cetățenii Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE, precum și resortisanții țărilor terțe care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, care își exercită dreptul la liberă circulație, cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;
(b) resortisanții țărilor terțe și membrii familiilor acestora, indiferent de cetățenie, care, în temeiul acordurilor încheiate între Uniune și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și respectivele țări terțe, pe de altă parte, beneficiază de drepturi în materie de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii;
6. „resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE și care nu face obiectul punctului 5 din prezentului articol;
7. „persoană care face obiectul unei alerte emise în scopul de a i se refuza intrarea” înseamnă orice resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei alerte în Sistemul de Informații Schengen în conformitate cu articolele 24 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului;
8. „punct de trecere a frontierei” înseamnă orice punct de trecere autorizat de autoritățile competente pentru trecerea frontierelor externe;
9. „punct comun de trecere a frontierei” înseamnă orice punct de trecere a frontierei, situat fie pe teritoriul unui stat membru, fie pe teritoriul unei țări terțe, în care polițiștii de frontieră ai statului membru și polițiștii de frontieră ai țării terțe efectuează unul după celălalt verificări la intrare și la ieșire în conformitate cu dreptul lor intern și în temeiul unui acord bilateral;
10. „control la frontiere” înseamnă activitățile efectuate la frontiere, în conformitate cu prezentul regulament și în sensul acestuia, ca răspuns exclusiv la intenția de a trece o frontieră sau la trecerea unei frontiere, indiferent de orice alte considerente, constând în verificări la frontiere și în supravegherea frontierelor;
11. „verificări la frontiere” înseamnă verificările efectuate la punctele de trecere a frontierei pentru a se asigura că persoanele, inclusiv mijloacele de transport ale acestora și obiectele aflate în posesia lor, pot fi autorizate să intre pe teritoriul statelor membre sau să îl părăsească;
12. „supravegherea frontierelor” înseamnă supravegherea frontierelor dintre punctele de trecere a frontierei și supravegherea punctelor de trecere a frontierei în afara programului de funcționare stabilit, inclusiv măsuri preventive, pentru a preveni sau a detecta trecerile neautorizate ale frontierei sau sustragerea de la verificările la frontiere, pentru a contribui la o mai bună conștientizare a situației, pentru a combate criminalitatea transfrontalieră și pentru a lua măsuri împotriva persoanelor care au trecut frontiera ilegal;
13. „verificarea în linia a doua” înseamnă o verificare suplimentară care poate fi efectuată într-un loc special, separat de locul în care sunt verificate toate persoanele (prima linie);
14. „polițist de frontieră” înseamnă orice agent public desemnat, în conformitate cu dreptul intern, la un punct de trecere a frontierei sau de-a lungul frontierei sau în imediata vecinătate a frontierei respective, și care exercită, în conformitate cu prezentul regulament și cu dreptul intern, sarcini de control la frontiere;
15. „operator de transport” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional, transportul de persoane;
16. „permis de ședere” înseamnă:
(a) orice permis de ședere eliberat de statele membre în conformitate cu modelul uniform stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului ( 3 ) și permisele de ședere eliberate în conformitate cu Directiva 2004/38/CE;
(b) toate celelalte documente eliberate de un stat membru resortisanților țărilor terțe, care le autorizează șederea pe teritoriul său și care au făcut obiectul unei notificări și al publicării ulterioare în conformitate cu articolul 39, cu excepția:
(i) permiselor temporare eliberate în cursul examinării primei cereri de eliberare a unui permis de ședere astfel cum se menționează la litera (a) sau a unei cereri de azil; și
(ii) vizelor eliberate de statele membre în formatul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului;
17. „navă de croazieră” înseamnă o navă care urmează un itinerar dat, potrivit unui program prestabilit, care include un program de activități turistice în diverse porturi și care, în mod normal, nu îmbarcă și nu debarcă pasageri în cursul călătoriei;
18. „navigație de agrement” înseamnă utilizarea navelor de agrement în scopuri sportive sau turistice;
19. „pescuit de coastă” înseamnă activitățile de pescuit efectuate cu ajutorul navelor care intră zilnic sau în termen de 36 ore într-un port situat pe teritoriul unui stat membru fără să facă escală într-un port situat într-o țară terță;
20. „lucrător offshore” înseamnă o persoană care lucrează pe o instalație offshore aflată în apele teritoriale sau într-o zonă maritimă de exploatare economică exclusivă a statelor membre, astfel cum sunt definite în dreptul maritim internațional, și care revine regulat, pe cale maritimă sau aeriană, pe teritoriul statelor membre;
21. „amenințare pentru sănătatea publică” înseamnă orice boală cu potențial epidemic, astfel cum este definită de Regulamentul Sanitar Internațional al Organizației Mondiale a Sănătății, și alte boli infecțioase sau parazitare contagioase, cu condiția să facă obiectul dispozițiilor de protecție cu privire la resortisanții statelor membre;
22. „sistemul de intrare/ieșire (EES)” înseamnă sistemul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului;
23. „sistem de self-service” înseamnă un sistem automatizat care efectuează toate sau o parte din verificările la frontiere aplicabile unei persoane și care poate fi utilizat pentru preînregistrarea datelor în EES;
24. „poartă electronică” înseamnă o infrastructură operată prin mijloace electronice prin care o frontieră externă sau o frontieră internă la care nu au fost încă eliminate controalele este trecută efectiv;
25. „sistem automatizat de control la frontiere” înseamnă un sistem care permite trecerea automatizată a frontierei și care este compus dintr-un sistem de self-service și dintr-o poartă electronică;
26. „confirmarea autenticității și a integrității datelor stocate pe cip” înseamnă procesul prin care se verifică, prin utilizarea certificatelor, dacă datele stocate pe suportul electronic de stocare (cip) provin de la autoritatea emitentă și dacă acestea nu au fost modificate;
27. „urgență de sănătate publică de amploare” înseamnă o urgență de sănătate publică, care este recunoscută la nivelul Uniunii de către Comisie, având în vedere informațiile transmise de autoritățile naționale competente, în situațiile în care o amenințare sanitară gravă transfrontalieră ar putea avea repercusiuni majore asupra exercitării dreptului la liberă circulație;
28. „călătorie esențială” înseamnă o călătorie a unei persoane exceptate de la restricțiile de intrare în temeiul articolului 21 alineatul (4) sau (5), legată de o funcție esențială sau de o nevoie esențială, luând în considerare orice obligații internaționale aplicabile ale Uniunii și ale statelor membre;
29. „călătorie neesențială” înseamnă o călătorie care nu constituie o călătorie esențială;
30. „noduri de transport” înseamnă aeroporturi, porturi maritime sau fluviale, gări feroviare sau rutiere și terminale de marfă.
Posibile riscuri, „la pachet” cu libera circulație
Potrivit site-ului Schengen MAI, „Odată cu eliminarea controalelor la frontiere ar putea crește pericolele pentru securitatea internă a țărilor implicate prin faptul că, din acest moment, se lasă cale liberă infractorilor”.
Se propune următoarea soluție pentru combaterea riscurilor de securitate: „o cooperare transfrontalieră, în special prin înființarea serviciilor comune ale poliției, vămii și poliției de frontieră (în cadrul Centrelor, Birourilor, Punctelor comune de contact) pentru toate statele contractante care să aibă ca scop protecția propriilor cetățeni”. În plus, „Sistemul Informatic Schengen, asistență operativă reciprocă și schimbul direct de informații între forțele de poliție precum și supravegherea și urmărirea transfrontalieră a infractorilor reprezintă mijloace de luptă împotriva terorismului, crimei organizate, traficului de ființe umane și a imigrației ilegale. În același timp, a fost adoptat un set de reguli uniform care să asigure cetățenilor statelor membre protecția datelor cu caracter personal împotriva oricărei încălcări a drepturilor fundamentale”, conform sursei citate.
la discuții 