📷 Sursă fotografie: pexels.com

În fiecare an, pe 14 noiembrie, comunitatea internațională marchează Ziua Mondială a Diabetului, o campanie de conștientizare de amploare globală care aduce în prim-plan una dintre cele mai presante probleme de sănătate publică: diabetul zaharat.

Lansată în 1991 de către Federația Internațională de Diabet (IDF), în colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), această inițiativă își propune să atragă atenția asupra diabetului, să educe populația și să promoveze acțiuni eficiente în prevenirea și gestionarea acestei afecțiuni cronice. Anual, peste un miliard de oameni din peste 160 de țări, inclusiv România, participă la campania globală de conștientizare.

Ce este diabetul zaharat?

Diabetul este o boală cronică ce se manifestă prin incapacitatea organismului de a utiliza eficient insulina sau de a produce suficientă insulină – un hormon esențial în reglarea nivelului de glucoză din sânge. În mod normal, insulina permite glucozei să intre în celulele corpului, unde este transformată în energie. În absența unei cantități adecvate de insulină sau în cazul utilizării ineficiente a acesteia, nivelul de glucoză din sânge crește, provocând hiperglicemie. Pe termen lung, hiperglicemia necontrolată poate duce la complicații grave precum boli cardiovasculare, insuficiență renală sau pierderea vederii.

Există trei tipuri principale de diabet: diabetul de tip 1, care necesită insulină pentru supraviețuire, diabetul de tip 2, cel mai frecvent tip de diabet, cauzat în mare parte de factori ca stilul de viață, precum și diabetul gestațional, care apare în timpul sarcinii și poate provoca complicații atât pentru mamă, cât și pentru făt.

Provocări globale și naționale

Datele recente oferite de IDF sunt îngrijorătoare: în 2021, la nivel global, 537 de milioane de adulți (1 din 10) trăiau cu diabet, iar estimările arată că acest număr va crește la 643 de milioane până în 2030 și la peste 700 de milioane până în 2045. O mare parte dintre acești pacienți suferă de diabet de tip 2, iar mulți dintre ei rămân nediagnosticați, fapt ce crește riscul complicațiilor severe.

În România, situația este la fel de alarmantă. În 2021, s-au înregistrat peste 800.000 de cazuri de diabet, iar rata incidenței a fost de 431,7 cazuri noi la 100.000 de locuitori, ceea ce indică o creștere constantă a numărului de persoane afectate de această boală în ultimii 10 ani. Este esențial ca medicii și personalul medical să fie bine pregătiți pentru a depista precoce diabetul și a oferi îngrijirea necesară, dar la fel de important este ca pacienții să aibă acces la educația continuă pentru a-și gestiona corect boala.

Activitatea fizică regulată ar putea întârzia apariția diabetului de tip 2

Studiile arată că măsuri simple, precum menținerea unei greutăți corporale normale, activitatea fizică regulată (cel puțin 30 de minute de exerciții moderate zilnic) și o dietă sănătoasă pot preveni sau întârzia apariția diabetului de tip 2.

În plus, renunțarea la fumat joacă un rol esențial atât în reducerea riscului de diabet, cât și în reducerea riscului de boli cardiovasculare.

De-a lungul ultimelor decenii, incidența globală a diabetului aproape s-a dublat. Această creștere este strâns legată de factori precum urbanizarea, creșterea prevalenței obezității și stilul de viață sedentar. În lipsa unor măsuri eficiente de prevenție și de educare a populației, numărul de cazuri ar putea exploda în următoarele decenii.

La nivel mondial, mai mult de jumătate de miliard de oameni trăiesc cu diabet, iar acest număr este estimat să depășească 1,3 miliarde de persoane în următorii 30 de ani, conform unui studiu publicat în The Lancet.

Cele mai recente și cuprinzătoare calcule arată că rata globală de prevalență a diabetului este în prezent de 6,1%, ceea ce face ca diabetul să fie una dintre primele 10 cauze principale de deces și dizabilitate. La nivel de super-regiuni, cea mai mare rată este de 9,3% (în Africa de Nord și Orientul Mijlociu), iar această cifră este estimată să crească la 16,8% până în 2050. În America Latină și Caraibe, rata este prognozată să crească la 11,3%.

Diabetul este o afecțiune frecvent întâlnită la persoanele de 65 de ani și peste, în fiecare țară, înregistrând o prevalență de peste 20% pentru această categorie de vârstă la nivel mondial. Analizând datele pe super-regiuni, Africa de Nord și Orientul Mijlociu au înregistrat cea mai mare rată, de 39,4%, în această grupă de vârstă, în timp ce Europa Centrală, Europa de Est și Asia Centrală au avut cea mai mică rată — de 19,8%.

Provocări imense, soluții la îndemână

Ziua Mondială a Diabetului ne amintește cât de mult influențează această boală viețile a milioane de oameni, inclusiv din România. Deși provocările sunt mari, soluțiile sunt la îndemână — educație, prevenție și un sistem de sănătate bine pregătit. Diabetul poate fi prevenit și ținut sub control, dar asta cere un efort comun atât din partea autorităților, cât și din partea fiecăruia dintre noi. Doar prin informare corectă și acces la resursele necesare putem proteja generațiile viitoare.

Ghidul privind managementul diabetului zaharat

Există un Ghid de management al diabetului zaharat emis în 2021 de Ministerul Sănătății, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 2.128 din 13 octombrie 2021 ce conține indicații referitoare la: diagnosticul şi clasificarea tulburărilor metabolismului glucidic, prevenţia diabetului zaharat tip 2, evaluarea pacientului cu diabet zaharat tip 2, managementul bolilor asociate, complicaţiile microvasculare ale diabetului zaharat, neuropatia diabetică, piciorul diabetic, complicaţiile acute ale diabetului zaharat, diabetul zaharat tip 1, tehnologiile noi în diabetul zaharat, hipoglicemia la pacienţii cu diabet zaharat, suportul psihologic în diabetul zaharat, educaţia terapeutică în diabetul zaharat, diabetul zaharat la vârstnici, diabetul zaharat şi sarcina, diabetul zaharat tip 1 la copil şi adolescent, abordarea pacientului cu diabet zaharat pe perioada spitalizării, alte aspecte importante la pacienţii cu diabet zaharat, prediabet.

Astfel, în cazul modificării stitlului de viață al pacientului cu diabet zaharat de tip 2, potrivit acestui Ghid,

„4.2. Modificarea stilului de viaţă – Anca Cerghizan

Modificarea stilului de viaţă este o componentă esenţială şi permanentă în managementul DZ tip 2. Ea cuprinde:

A. Terapia Nutriţională Medicală (TNM);

B. Activitatea fizică;

C. Abandonarea fumatului;

D. Suport psihosocial.

Modificarea stilului de viaţă se bazează pe un proces continuu de educaţie şi suport privind auto-îngrijirea, educaţie realizată – în mod ideal – de către o echipă formată din medic diabetolog, asistentă educatoare şi dietetician certificat.

Recomandări:

1. Toate persoanele cu diabet trebuie să beneficieze de educaţie terapeutică privind stilul de viaţă, cu scopul de a dobândi cunoştinţele şi abilităţile necesare autoîngrijirii (1).

2. Evaluarea stilului de viaţă, respectiv a complianţei la recomandări trebuie să fie parte integrantă a consultaţiei medicale uzuale la toate persoanele cu DZ tip 2 (1, 2).

3. Procesul de educaţie şi evaluare a stilului de viaţă este continuu, dar există patru momente în care medicul trebuie să evalueze în mod special toate cele patru componente ale sale: la diagnostic, la evaluarea anuală, în condiţiile apariţiei unor complicaţii sau la preluarea în evidenţă de la alt medic (1).

4. Recomandările care privesc stilul de viaţă trebuie să fie personalizate, adaptate condiţiilor familiale, sociale, psihologice şi medicale ale fiecărui pacient (1, 2).

A. Terapia Nutriţională Medicală (TNM)

Scopul TNM: adoptarea de către persoana cu DZ tip 2 a unei alimentaţii sănătoase.

Obiectivele TNM (1, 2):

– Trebuie să fie individualizată – bazată pe preferinţele personale, culturale, religioase ale fiecărui pacient, pe dorinţa/dificultăţile de modificare ale alimentaţiei;

– Să asigure/menţină plăcerea de a mânca;

– Să asigure necesităţile nutriţionale individuale;

– Să contribuie la menţinerea controlului glicemic şi ameliorarea nivelelor de exprimare a factorilor de risc cardiovascular (exces ponderal, boală hipertensivă, dislipidemie, hiperuricemie etc.).

Dovezi clinice: TNM individualizată este asociată în practica medicală cu o reducere de 0,3-2% a HbA1c (1).

TNM în DZ tip 2 are două componente:

1. calitatea alimentaţiei – echilibrul nutriţional, şi

2. restricţia calorică – echilibrul caloric.

1. Calitatea alimentaţiei. Nu există în acest moment dovezi clare că o anumită proporţie între macronutrienţi (glucide, proteine şi lipide) ar avea beneficii suplimentare şi ar fi ideală în DZ tip 2. Distribuţia macronutrienţilor trebuie să fie adaptată nevoilor, preferinţelor şi specificului medical al fiecărui pacient în parte (1, 2).

Există dovezi însă că anumite tipuri de alimentaţie/diete au beneficii în ceea ce priveşte controlul glicemic şi/sau reducerea riscului cardiovascular. Este vorba despre alimentaţia mediteraneană, dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) şi dietele bazate predominat pe vegetale (1, 2).

Glucidele. Sursele recomandate de glucide sunt alimentele bogate în fibre – vegetale, leguminoase, fructe, cereale integrale şi lactate. Se recomandă evitarea lichidelor îndulcite cu zahăr, a produselor care conţin zahăr, precum şi a sucurilor naturale de fructe, aceste surse de glucide fiind corelate cu dificultăţi în menţinerea echilibrului glicemic, predispoziţie la exces ponderal, exces de risc cardiovascular şi apariţia bolii ficatului gras non-alcoolic.

În cazul pacienţilor insulinotrataţi trebuie adaptată distribuţia diurnă a glucidelor, cu scopul evitării hipoglicemiei. În cazul pacienţilor trataţi cu scheme flexibile de insulinoterapie (insulinoterapie bazal-bolus), este necesară instruirea legată de evaluarea cantităţii de glucide (alături de conţinutul în proteine şi lipide, care poate influenţa excursiile glicemice postprandiale) în vederea adaptării dozei de insulină prandială.

Proteinele. Proteinele sunt asociate în DZ tip 2 cu creşterea insulinosecreţiei. Aşadar, în tratamentul hipoglicemiei trebuie evitate sursele de glucide care au şi conţinut proteic ridicat.

Lipidele. Dovezile referitoare la conţinutul ideal în lipide în DZ tip 2 nu sunt clare. Recomandările trebuie făcute în baza modelelor provenite din dieta Mediteraneană şi DASH, cu creşterea aportului de acizi graşi mono- şi polinesaturaţi. Sursele alimentare de ale acestor acizi graşi sunt seminţele oleaginoase – din punct de vedere ştiinţific este vorba despre familia fructelor nucifere (migdale, nuci, arahide, alune, castane, fistic, nuca de cocos, seminţe de pin etc.) – şi carnea grasă de peşte – sursă de acizii graşi omega 3: acidul eicosapentanoic şi acidul docosahexanoic.

Micronutrienţi şi suplimente alimentare. Nu există dovezi clare referitoare la beneficiile suplimentării cu vitamine, minerale, condimente sau anumite tipuri de plante în DZ tip 2.

Alcoolul. Consumul de alcool poate să crească riscul individual de hipoglicemie, mai ales în cazul pacienţilor care au în schema terapeutică medicamente cu risc hipoglicemiant – insulină, secretagoge. Educaţia joacă un rol important în aceste situaţii.

În momentul de faţă, nu există studii clinice randomizate controlate placebo care să dovedească efectul protectiv cardiovascular al consumului moderat de alcool. Meta-analizele studiilor observaţionale au concluzionat că un consum moderat de alcool se asociază cu un risc scăzut de mortalitate şi morbiditate coronariană. În concluzie, individualizat, se poate recomanda consumul unei cantităţi echivalente de 10-20 grame de alcool pur (etanol) pe zi. Recomandările nutriţionale curente precizează că bărbaţii pot consuma până la 2 porţii (20 g) de alcool pe zi, în timp ce femeile maxim o porţie (10 g) de alcool zilnic, din cauza riscului asociat de apariţie a cancerului de sân. Persoanele care nu consumă deloc alcool nu trebuie încurajate să înceapă acest lucru în baza efectului protector cardiovascular.

Sodiul. Persoanele cu diabet, la fel ca populaţia generală trebuie să limiteze aportul de sodiu la 2,3 grame/zi (1).

Îndulcitorii non-calorigeni. Utilizarea de către persoanele cu diabet a îndulcitorilor non-calorigeni are drept scop reducerea aportului glucidic şi de calorii. Dar, în cazul băuturilor, recomandarea generală, în cadrul alimentaţiei sănătoase este de a le evita, inclusiv pe cele care conţin îndulcitori non-calorigeni, şi de a utiliza în principal apa, ca sursă de lichide/hidratare (1).

2. Restricţia calorică. Alături de echilibrul nutriţional, reducerea cantităţii de calorii consumate reprezintă o măsură importantă de intervenţie nutriţională în obţinerea controlului glicemic şi scădere ponderală. Există dovezi clinice că restricţia calorică importantă, realizată sub urmărire medicală, în primii 6 ani de la diagnostic, poate fi însoţită de remisiunea DZ tip 2. Cea mai eficientă metodă non-chirurgicală de reducere a greutăţii la persoanele cu diabet este reprezentată de restricţia calorică – 825-853 kcal/zi -, însoţită de şedinţe de consiliere nutriţională – 12-26 de şedinţe în 6-12 luni. Un asemenea program a fost însoţit în studii de scădere în greutate de 9 kg şi rate mari de remisiune a diabetului: 46% (2).

B. Activitatea fizică este un termen folosit pentru a descrie toate formele de mişcare care cresc consumul energetic. Exerciţiul fizic este o formă specifică, structurată de activitate fizică.

Scopul activităţii fizice este acela de a adopta un stil de viaţă sănătos.

Obiectivele activităţii fizice (1, 2):

– Trebuie să fie individualizată – bazată pe preferinţele personale ale fiecărui pacient, pe dorinţa/dificultăţile/particularităţile de efectuare de efort fizic;

– Să asigure/menţină starea de bine;

– Să menţină/reducă greutatea corporală;

– Să contribuie la menţinerea controlului glicemic şi la ameliorarea nivelelor de exprimare ale factorilor de risc cardiovascular.

Dovezi clinice. Exerciţiul fizic, atât cel aerob cât şi cel de rezistenţă, au condus în studiile clinice la o reducere cu aproximativ 0,6% a HbA1c (2). Exerciţiul fizic aerob şi cel de rezistenţă au un efect aditiv în reducerea nivelelor de HbA1c (1).

Recomandări (1): Dacă nu există contraindicaţii:

– Copiii şi adolescenţii cu DZ tip 2 trebuie să efectueze activitate fizică aerobă moderată spre intensă, minim 60 de minute pe zi (1);

– Adulţii cu DZ tip 2 trebuie să efectueze minim 150 de minute săptămânal de activitate fizică aerobă de intensitate moderată spre intensă, împărţite în trei zile şi să nu aibă două zile consecutive fără activitate fizică. De asemenea, adulţii trebuie să efectueze 2-3 zile pe săptămână şi exerciţiu fizic intens;

– În cazul persoanelor vârstnice cu DZ devin importante exerciţiile de flexibilitate şi de echilibru.

Precauţii (1):

1. Activitatea fizică poate creşte riscul de hipoglicemie la pacienţii care sunt trataţi cu secretagoge şi/sau insulină. În aceste cazuri educaţia legată de controlul glicemic înaintea exerciţiului şi adaptarea terapiei şi a alimentaţiei la tipul de efort sunt importante;

2. Retinopatia în formele severe – nonproliferativă severă sau proliferativă – reprezintă precauţii în efectuarea de execiţiu fizic intens – există riscul de hemoragii în vitros şi dezlipire de retină;

3. Neuropatia periferică, de asemenea, reprezintă o precauţie în efectuarea de exerciţiu fizic intens. Sunt recomandate formele uşoare spre moderate de activitate fizică;

4. Neuropatia autonomă – se recomandă evaluarea cardiologică înainte de recomandarea duratei/tipului de activitate fizică.

C. Abandonarea fumatului

Abandonarea fumatului, în orice formă a sa: tutun, ţigări electronice sau orice alte forme este recomandată. Evaluarea stării de fumător/nefumător trebuie să fie parte integrantă a evaluării uzuale a persoanelor cu diabet (1). Deşi abandonarea fumatului poate fi urmată de creştere în greutate, datele din studii arată că această creştere ponderală nu diminuează beneficiul cardiovascular al opririi fumatului (1).

D. Suport psihosocial

Recomandări (1):

– Evaluarea psihosocială trebuie să fie parte integrantă a evaluării periodice la persoanele cu DZ;

– Evaluarea psihosocială trebuie să cuprindă evaluarea prezenţei stresului, a depresiei, a anxietăţii, a tulburărilor de comportament alimentar şi a funcţiei cognitive;

– Toate persoanele cu DZ peste vârsta de 65 de ani trebuie să beneficieze de screening pentru disfuncţie cognitivă şi depresie.

Bibliografie

1. American Diabetes Association. Standards of Medical Care in Diabetes – 2021. Diabetes Care 2021; 44 (Suppl. 1): S73-S84.

2. Davies MJ, D’Alessio DA, Fradkin J, et al. Management of hyperglycemia in type 2 diabetes, 2018. A consensus report by the American Diabetes Association (ADA) and the European Association for the Study of Diabetes (EASD). Diabetes Care 2018; 41 (12): 2669-2701″, se mai arată în Ghid.