Atenție, se trage! Și nu doar atât, se distruge și natura | Mediul, victima ignorată a războaielor


Avatarul lui Redacția

Pozele din articol au fost generate cu ajutorul inteligenței artificiale

Astăzi, 6 noiembrie, comunitatea internațională marchează Ziua Internațională pentru Prevenirea Exploatării Mediului în Timpul Războaielor și Conflictelor Armate, o ocazie specială de reflecție asupra efectelor devastatoare pe care conflictele armate le au nu numai asupra oamenilor, ci și asupra mediului înconjurător.

Instituită prin Rezoluția 56/4 a Adunării Generale a ONU din 5 noiembrie 2001, această zi își propune să aducă în atenția publică o problemă care, deși ignorată deseori, are consecințe grave pe termen lung pentru generațiile viitoare.

Mediul — victima tăcută a războaielor

De-a lungul istoriei, pierderile cauzate de conflictele armate au fost evaluate, printre altele, în funcție de numărul victimelor, de distrugerea infrastructurii și de prăbușirea economiilor. Însă mediul înconjurător a rămas, de multe ori, doar o victimă tăcută. Poluarea apelor, distrugerea pădurilor, otrăvirea solurilor și masacrarea animalelor sunt numai câteva dintre actele comise în numele câștigării unui avantaj militar. În război, resursele naturale au devenit arme, iar consecințele utilizării acestora se întind adesea dincolo de durata conflictului, afectând grav ecosistemele și punând în pericol mijloacele de subzistență ale comunităților.

Conform Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), în ultimii 60 de ani, 40% din conflictele interne au fost legate de exploatarea resurselor naturale — fie că este vorba despre resurse de mare valoare, cum ar fi lemnul, diamantele și petrolul, fie despre resurse vitale, precum apa și terenurile fertile, aceste conflicte au fost adesea catalizatori ai instabilității regionale. În plus, conflictele care implică resurse naturale au de două ori mai multe șanse să recidiveze fapt ce arată clar legătura dintre degradarea mediului și perpetuarea violenței.

Rezoluția UNEP/EA.2/Res.15 adoptată de Adunarea ONU pentru Mediu în 2016 subliniază rolul esențial al ecosistemelor sănătoase și al gestionării durabile a resurselor naturale în reducerea riscului de conflicte armate. Este esențial ca acțiunile de mediu să fie integrate în strategiile globale de prevenire a conflictelor și de consolidare a păcii. Distrugerea resurselor naturale, care susțin viața comunităților, compromite nu numai echilibrul ecologic, ci și stabilitatea socială, periclitând orice perspectivă de pace durabilă.

Exploatarea mediului în timpul războaielor

Un exemplu clar al impactului devastator al războiului asupra mediului este cazul Afganistanului, unde aproximativ 80% din populație depinde în mod direct de resursele naturale. În 2010, Afganistanul dispunea de resurse naturale importante, inclusiv rezerve minerale bogate precum gazele naturale și petrolul, cu o valoare estimată de 3 trilioane USD.

De-a lungul decadelor de conflicte armate și instabilitate, resursele naturale ale Afganistanului au fost grav afectate. Evaluările post-conflict efectuate de UNEP în 2003 au arătat că mai mult de jumătate din pădurile de fistic ale țării au fost tăiate, în multe cazuri pentru a face loc agriculturii de subzistență. Defrișările masive s-au produs din cauza exploatării excesive a resurselor naturale, inclusiv a tăierilor ilegale de lemn pentru combustibil sau comerț, dar și a activităților agricole, în special în regiunile controlate de grupări armate sau în zonele în care populația locală a fost forțată să își asigure supraviețuirea în condiții extrem de dificile. Această practică a distrus mijloacele de trai ale fermierilor locali și a dus la o eroziune severă a solului, împiedicând orice speranță de regenerare naturală.

Un alt exemplu tragic este conflictul din Darfur, Sudan, unde seceta, degradarea terenurilor și presiunile demografice au exacerbat tensiunile existente, ducând la violențe care au costat viețile a peste 300.000 de oameni și au strămutat alte milioane. Pierderea terenurilor fertile și lipsa resurselor de apă au alimentat instabilitatea și au intensificat conflictele dintre grupurile locale. UNEP a subliniat că lipsa apei și a terenurilor arabile a fost unul dintre factorii-cheie care au agravat conflictul din Darfur. Creșterea populației umane și animaliere, combinată cu o gestionare deficitară a resurselor, a dus la conflicte pentru controlul apei și al terenurilor fertile.

Impactul conflictelor asupra mediului. Eforturi globale

Impactul războiului asupra mediului poate fi observat pe trei niveluri: direct, indirect și instituțional. Impactul direct include distrugerea fizică a ecosistemelor și eliberarea de substanțe toxice, cum ar fi petrolul vărsat în mare sau arderea pădurilor. Impactul indirect apare atunci când comunitățile locale sunt forțate să exploateze în exces resursele naturale pentru supraviețuire, iar impactul instituțional se referă la slăbirea guvernanței și a politicilor de mediu, care agravează și mai mult degradarea resurselor naturale.

Organizația Națiunilor Unite, în parteneriat cu Uniunea Europeană, a dezvoltat inițiative concrete pentru a sprijini țările afectate de conflicte în gestionarea resurselor naturale și prevenirea escaladării violenței. Inițiativele includ formarea echipelor specializate de experți în mediu și desfășurarea de evaluări detaliate post-conflict, menite să identifice daunele aduse mediului și să propună măsuri de redresare.

De exemplu, în Sudan, au fost dezvoltate programe pentru gestionarea sustenabilă a resurselor de apă și pământ, prevenind astfel o posibilă recrudescență a conflictelor.

Un apel urgent pentru recunoașterea importanței mediului

Ziua Internațională pentru Prevenirea Exploatării Mediului în Timpul Războaielor și Conflictelor Armate reprezintă un apel urgent pentru comunitatea internațională de a recunoaște importanța mediului în strategiile de prevenire a conflictelor și de consolidare a păcii. Deși victimele umane ale războiului sunt întotdeauna în prim-plan, protejarea resurselor naturale și a ecosistemelor este esențială pentru asigurarea unui viitor durabil și pentru prevenirea escaladării viitoarelor conflicte.

Fără un angajament ferm în această direcție, nu putem spera la o pace adevărată și de lungă durată. Resursele naturale nu trebuie să mai fie considerate simplă pradă de război, ci trebuie văzute ca piloni ai păcii și prosperității pentru toți oamenii.